Despre Papadaki Alkioni nu știam absolut nimic până într-o zi când, din întâmplare, am dat peste un mic text care mi-a atras imediat atenția. Primul rând a fost suficient pentru a-mi capta atenția și am citit textul cu tot mai mare interes. Acesta:
„Di che colore è il dolore?”, domandò la stella al ciliegio.
„Del colore che prende il mare quando il sole si abbandona tra le sue braccia. Un blu profondo, selvatico”.
„Di che colore sono i sogni?”.
„I sogni? I sogni hanno il colore del tramonto”.
„Di che colore è la gioia?”.
„Ha il colore del meriggio, stellina”.
„E la solitudine?”:
„La solitudine è color viola”.
„E il bene? Di che colore è il bene?”.
„Ha il colore degli occhi di Dio”, rispose l’albero.
„Di che colore è l’amore?”.
„L’amore ha il colore della luna quando è piena”.
.
L-am tradus și am descoperit că și în română textul sună la fel de frumos:
“Ce culoare are tristeţea?” a întrebat steaua cireşul.
“Are culoarea pe care o ia marea când soarele se abandonează brațelor sale. Un albastru închis sălbatic.”
“Ce culoare au visele?”
“Visele? Visele au culoarea amurgului.”
“Dar bucuria, ce culoare are?”
“Culoarea amiezii, mica mea stea.”
“Și singurătatea?”
“Singurătatea este violet.”
“Dar copilul? Am uitat să întreb ce culoare are copilul…”
“Culoarea ochilor lui Dumnezeu”, a răspuns copacul.
“Şi dragostea, ea ce culoare are? ”
“Dragostea … Dragostea are culoarea lunii, atunci când este lună plină.” (după Papadaki Alkioni)
Am căutat informații despre cel care a scris acest text atât de expresiv și am descoperit că este autorul cărții scrise în limba italiană ”Il colore della luna”. Cartea poate fi găsită pe anumite site-uri și cred că achiziționarea ei de către cei care înțeleg limba italiană ar fi o adevărată încântare. Recenziile primite din partea cititorilor sunt toate pozitive:
”Această carte este o perlă…, un cadou frumos… o invitație la viață, la vise, la frumusețe, la simplitate, la iubirea în toate formele sale.”
”În aceste pagini am găsit minunea, poezia, dulceața și tristețea … toate împreună, într-o armonie perfectă.”
”O poveste delicată, care vorbește despre viața și modul în care se desfășoară aceasta, în toate nuanțele sale.”
”Aceasta carte este poezie pură.”
Câteva alte paragrafe din carte cred că vă pot convinge despre frumusețea textului:
„Oggi comunque sono vivo. Sai che cosa stupenda è questa? Adesso siamo insieme! Io ti stringo le mani, ti guardo negli occhi. Non lasciare mai che l’oggi appassisca. Non lasciare che la vita si perda come la sabbia tra le dita. Vivi. Hai capito? Vivi! Non impegnare l’Oggi in quello che certe persone ammufite considerano il Domani. L’oggi è tuo, amico mio. Amalo!”
„Cu toate acestea, astăzi sunt în viață. Știi ce minunat e acest lucru? Acum suntem împreună! Îți strâng mâna, mă uit în ochii tăi. Nu lăsa să se ofilească nicio zi. Nu lăsa viața să ți se piardă ca nisipul printre degete. Bucură-te! Întelegi? Trăiește! Nu-l impregna pe Astăzi în ceea ce unii oameni consideră Mâine. Astăzi este ziua ta, prietene. Iubește-o!”
„E passano la notte in bianco. Osservano la luna. E sognano…Sognano e sperano…”
„Petrece noaptea în alb. Observă luna. Și visează… visează și speră…”
