Acasă Destinații turistice

Sovata – o stațiune cochetă care merită vizitată

Una din stațiunile mele preferate, pe care, de când am descoperit-o, îmi place tare mult să o vizitez, este Sovata. Stațiunea se află chiar în orașul Sovata, un oraș din județul Mureș, Transilvania, situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata. De când am descoperit această stațiune, am tot revenit la ea de-a lungul anilor, am regăsit-o de fiecare dată la fel de frumoasă și mă bucur când văd recenzii în care alti turiști care, ca și noi, au descoperit-o, vorbesc de frumusețea ei și spun că s-au reîntors să o revadă. 

De câte ori mă plimb pe străzile ei, îmi place să personific această stațiune, pe care mi-o imaginez ca pe o tânără doamnă ce se plimbă cochetă în rochia lungă, ascunsă sub umbreluța de tulle alb dantelat. Așa mi se pare că arată Sovata atunci când mă plimb pe străzile ei. Admir curățenia străzilor, casele cu balconașe dantelate, pline de flori colorate, clădirile cu un specific aparte, hotelurile și pensiunile elegante, parcurile frumos amenajate și mereu îngrijite, terasele deschise către turiști și magazinele pline de felurite produse. Toate luate cu asalt de turiștii care par să nu lipsească în niciun anotimp.

Sovata era una dintre stațiunile renumite în perioada comunistă, dar care, treptat a ajuns, ca și alte stațiuni ale acelor vremuri, într-o stare avansată de degradare. Din fericire, destinul acestei stațiuni a fost să fie unul propice, căci imediat ce în această zonă s-a dat drumul privatizării, oameni inimoși au investit aici, iar astăzi Sovata a devenit una dintre cele mai înfloritoare stațiuni de pe la noi, care atrage an de an tot mai mulți turiști. Aici se investește continuu, se modernizează permanent, se construiesc imobile noi, se modernizează parcările și apar noi magazine, spre încântarea turiștilor care vin să petreacă concediile aici. În 2011, a fost inițiat proiectul Drumul sării și Arboretele de pe Sărături, un proiect finanțat cu fonduri europene, finalizat în anul 2015, cu scopul de a pune în valoare Lacul Ursu, cel mai mare lac heliomatic din Europa, și Muntele de Sare, care, acoperit fiind de o vegetație abundentă, este un loc unic în Europa. 

Rezervația cuprinde două lacuri amenajate: Lacul Ursu și Lacul Aluniș, dar și patru lacuri neamenajate: Lacul Verde, Lacul Roșu, Lacul Mierlei și Lacul Paraschiva. Drumul Sării cuprinde două trasee de studiu, aleea ursului și aleea sării, pe parcusul cărora, parcurgându-le, turiștii pot admira lacurile saline și arboretul unic în lume, asimilând informațiile necesare de pe numeroasele panouri informative, care oferă explicații despre flora și fauna locală. Spațiul astfel amenajat este frumos, modern, relaxant, cuprinzând numeroase alei, foișoare, podețe, pontoane, pasarele, pavilioane și băncuțe, toate realizate din lemn de brad și de stejar. Turnul Belvedere, aflat în partea de vest, lângă lacul Mierlei, oferă o priveliște panoramică de 360 de grade asupra întregii rezervații Lacul Ursu.

În copilărie, îmi amintesc că una dintre cărțile mele preferate era Jurnalul lui Andrei Hudici, de Felix Aderca; tot citeam și reciteam peripețiile prin care rebelul personaj Andrei trecea în timpul vacanței de iarnă petrecută la Sovata. Pe atunci, Sovata era pentru mine un nume într-o poveste, un punct pe hartă foarte departe de locul în care locuiam și nici nu gândeam vreodată că va veni o zi în care eu însămi voi ajunge aici. 

Dar cum în copilărie multe par imposibil de îndeplinit, iar la maturitate posibilitățile sunt altele, am ajuns într-o zi de vară, cu ceva ani în urmă, în această stațiune modernă și zilele petrecute acolo ne-au vrăjit, ne-au relaxat și ne-au determinat apoi să ne întoarcem și în următoarele vacanțe, pentru a savura frumusețea acestui loc de poveste. 

Sovata
Sovata
Sovata

Anul trecut am fost într-o altă stațiune a copilăriei mele, pe care nu o știam însă doar din cărți, ci chiar petrecusem vreo două zile aici: Vatra Dornei. Plecaserăm – de unde credeți? – fix din Sovata spre acest loc pe care nu îl mai văzusem de atâția ani și încercam să îmi amintesc ceea ce văzusem atunci și mă impresionase. Mă așteptam să găsesc o Vatra Dornei a zilelor noastre, înfloritoare și modernă, adaptată total timpului în care ne aflam. Dar când am ajuns în Vatra Dornei m-a cuprins jalea și deznădejdea. După ce am lăsat în urmă satele răsfirate de-a lungul pajiștilor verzi, după ce am trecut de Poiana Stampei, cu casele vesele zâmbind sub soarele de vară, Vatra Dornei a venit ca o dezamăgire totală. Vatra Dornei era… la fel, sau mai bine zis mai rău decât o știam, căci timpul care trecuse mai mult o degradase, decât să o înfumusețeze. Ne-am strecurat abia abia printre mașinile de pe o șosea desfundată, la care muncitorii mai mult se prefăceau că muncesc și am trecut pe străzi în care nu vedeam nimic actualizat. Firavele încercări de modernizări se pierdeau pe fundalul orașului vechi, cu trotuare sparte și clădiri vechi și ponosite. Am ieșit din oraș privind cu groază blocurile hârbuite, degradate până la refuz, întrebându-mă cu groază de ce sunt oameni care preferă să trăiască aici, în loc să meargă câțiva kilometri în plus, spre satele frumoase și primitoare aflate dincolo de Vatra Dornei. Noroc că familia la care mergeam în vizită stătea chiar în unul din aceste sate, am găsit acolo natura în toate splendoarea ei, aer curat, cer senin, munți acoperiți cu verde din belșug și am petrecut acolo o zi de weekend minunată, așa cum mi-am dorit. 

Comparația cu Vatra Dornei, ambele stațiuni celebre în vremurile comuniste, m-a făcut să apreciez și mai mult Sovata. Aici se investește continuu, aici modernitatea se simte la fiecare pas, străzile sunt frumoase, de o curățenie exemplară, casele îngrijite și pline de flori, e plin de restaurante, terase, baruri și parcuri, iar pe străzi roiesc turiști de toate vârstele, de la tineri frumoși, veniți să se plimbe prin stațiune, până la bătrâni la fel de frumoși, veniți la odihnă sau la tratamente. Atmosfera este vivace, relaxantă, plină de energie, iar freamătul stațiunii se întinde până târziu în noapte. Îmi amintesc de o seară de vară, când ne-am plimbat îndelung pe străzi, până spre miezul nopții, iar stațiunea era efervescentă chiar și la acea oră, răsunând de muzica de pe terase și de vocile turiștilor care se plimbau printre standurile pline cu de toate, deschise chiar și la acea oră. 

Ce îmi place atât de mult la Sovata, ce ar fi aici de remarcat?

Lacul Ursu din Sovata

Este cu siguranță punctul de atracție principal în stațiunea Sovata. Situat fix în centrul acesteia, Lacul Ursu este cel mai mare lac helioterm din lume, cu cea mai mare concentraţie salină de pe planetă. Denumirea sa vine de la faptul că forma sa pare a fi aceea a unei blane de urs întinsă. Ceea ce este interesant la acest lac este că se cunoaște foarte bine data exactă la care s-a format acesta: în anul 1875, pe data de 27 mai, la ora 11. 00, pe locul unei păşuni pe care curgeau două pârâiaşe, ce dispăreau într-o gaură săpată în muntele de sare. În urma unei ploi torenţiale, apele au pus în mișcare resturile vegetale de pe păşune şi au închis gaura din muntele de sare. În felul acesta s-a format lacul ce are o adâncime de aproximativ 18 metri și care, vara, atinge o temperatură de 29°C la suprafaţă şi de 41°C la adâncimea de 1,5 metri. Lacul a devenit un loc mult vizitat de turiști, datorită proprietăților curative ale apelor sale. 

Sovata
Sovata
Sovata

Este o plăcere să te plimbi pe frumoasele alei construite în jurul lacului. Totuși, indiferent de anotimp, locul meu preferat de a privi lacul este din hotelul de vis-a-vis, Hotelul Danubius Sovata. 

Balconașele dantelate, pline de flori

Cred că ceea ce asigură cel mai bine farmecul stațiunii Sovata sunt casele cu balconașele din lemn sculptat, adevărate dantelării, pe care proprietarii le împodobesc cu flori colorate, îndeosebi mușcate, care se dezvoltă foarte bine în această zonă. Îmi place extrem de mult să mă plimb pe strada Trandafirilor și să admir frumusețea caselor și a balcoanelor, casele astfel împodobite mi se par extrem de feminine și dau Sovatei o frumusețe greu de găsit în altă parte. 

Sovata
Sovata
Sovata

Clădirile de cult din Sovata

Pe strada Trandafirilor se află două biserici, nu foarte mari, dar extrem de frumoase. Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, albă, cu acoperișul de țiglă roșie și curtea plină de flori, și Biserica „Schimbarea la Faţă”, cu lemnăria neagră, frumos sculptată, sunt două edificii fermecătoare, care merită vizitate și care aduc și ele un plus de frumusețe stațiunii. 

Strada Trandafirilor din Sovata

Este strada ce duce în centrul stațiunii Sovata, cu cele mai multe locuri de cazare și cu cele mai atractive magazine, terase și standuri. De o curățenie exemplară, umbrită de coniferi înalți, frumos asfaltată, mărginită de flori, în special de trandafiri, bineînețeles și cu case superbe, pe care nu poți să nu le admiri. Aici pare a fi inima stațiunii, pe această strada se plimbă îndelung turiștii și aici ai ce vedea. Începând cu locul din fața unei generoase parcări, plin de tot felul de tarabe în care meșteșugarii vând tot felul de suveniruri și produse meșteșugărești, strada duce către rondoul din fața Hotelului Danubius, unde toată lumea se oprește pentru a admira frumusețea Lacului Ursu. 

Sovata
Sovata
Sovata

Strada Câmpului

Dar Sovata nu înseamnă doar strada Trandafirilor. Faceți o plimbare pe strada Câmpului, o stradă paralelă cu strada Trandafirilor, dar situată mai sus de aceasta, și nu veți regreta. Aici sunt o sumedenie de vile-pensiuni foarte frumoase care oferă spații de cazare minunate, iar din anumite locuri se vede foarte frumos de sus stațiunea.

Așezată printre dealurile domoale, pline de păduri verzi în cea mai mare parte a anului, stațiunea Sovata rămâne pentru noi unul din cele mai dragi locuri pe care le-am tot vizitat de-a lungul timpului. Vă sfătuiesc să vizitați și voi această stațiune și cu siguranță îi veți remarca farmecul și savoarea. Aici, în Sovata am adunat amintiri de neuitat, iar oameni întâlniți aici ni i-am făcut chiar prieteni, căci așa e viața, te duce prin locuri pe care ne te așteptai să le vezi și te leagă de oameni pe care nu știai că o să-i întâlnești. Prieteniile frumoase se leagă repede, uneori spontan, dar temeinic. Îmi amintesc de prima seară petrecută în casa prietenilor noștri, undeva pe un deal de deasupra Sovatei. Baie în ciubăr, în aerul răcoros al nopții, stele strălucind vesel deasupra noastră, fulgere răzlețe deasupra dealului din fața noastră, iar jos, în vale, luminile Sovatei, sclipind vesel, ca niște licurici. Cum să nu iubești Sovata cu asemenea aminitiri!

La pas prin viață

Blog de călătorii

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *