Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia este una din cetățile tare dragi sufletului meu. Vara aceasta am vizitat-o iarăși și am redescoperit-o în tot farmecul ei, așa cum o știam, ca pe o veche prietenă care mă așteaptă cu tot ce are ea mai bun, pentru a-mi face șederea cât mai plăcută. Într-un articol despre Sovata, scriam mai demult că îmi place să personific această stațiune ca pe o domnișoară a epocii interbelice, ce-și poartă delicat rochița ascunsă sub o umbrela dantelată de tulle. În mod asemănător, personific cetatea Alba Carolina în imaginea unei tinere femei, frumoasă și delicată, dar totodată puternică, decisă, sigură pe ea. Căci cum altfel ar fi putut rezista timpului dacă nu prin puterea de a trece peste momentele neprielnice, de a depăși vremurile și de a se transforma permanent, devenind tot mai frumoasă și mai atrăgătoare, o seducătoare invitație adresată turiștilor, care, odată pătrunși în cetate, nu au cum să nu o admire și să nu o aprecieze.
Vara aceasta am vizitat-o din nou și am regăsit-o așa cum o știam, plină de farmec și de prospețime. Când am ajuns, cetatea zâmbea învăluită în mantia de lumina a soarelui de vară, veselă și luminoasă. Apoi, treptat, nori năzuroși au acoperit soarele, dar cetatea nu și-a pierdut farmecul, căci imediat s-au aprins pe străzi luminile felinarelor, așa că am continuat să rătăcim pe străzi aproape pustii, cu vocile scăzute în intensitate și călcând pe caldarâmuri cu pași stinși, pentru a nu perturba cu sunete nepotrivite liniștea solemnă a cetății.
De atunci îmi place să spun că această cetate nu se vede, ci se simte.
Nu am să dau detalii multe despre cetate, căci informații despre aceasta se găsesc din plin pe Wikipedia și pe alte site-uri dedicate cetății, mult mai complete, competente și informative decât aș putea să le ofer eu. Am să las însă aici câteva informații pe care, auzindu-le, le-am considerat importante, meritând să fie păstrate:
– construită între anii 1715-1738, cu o vechime de 300 de ani, Alba Carolina este considerată azi cea mai mare cetate din țara noastră.
-văzută de sus, cetatea are forma unei stele în formă de heptagon neregulat, datorită celor șapte bastioane din componența sa.
-cetatea este construită în stil Vauban. Denumirea acestui stil vine de la marchizul de Vauban, Sébastien Le Prestre, devenit mai târziu mareșal al Franței și cunoscut prin abilitățile sale inginerești, care i-au permis să pună în practică un sistem de fortificații ingenioase, caracterizat prin folosirea bastioanelor, a zidurilor joase înconjurate de șanțuri de apărare și a unui dispozitiv de supraveghere care evitau punctele moarte.
-cetatea are 7 bastioane cu numele unor sfinți sau al unor personalități istorice (Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfânta Elisabeta, Trinitatea) și 7 porți mari și impunătoare, multe decorate cu numeroase scene din istorie și mitologie.
– construită în scop militar, de apărare, cetatea a fost atacată o singură dată în 1849, de aproximativ 8.000 de unguri care au asediat-o, dar nu au izbutit să o cucerească.
-cetatea a fost martora unor evenimente istorice de seamă. Ea adăposește construcții importante, cu rol deosebit în istorie, precum Catedrala Ortodoxă a Încoronării, în care au fost încoronați regele Ferdinand și regina Maria, Palatul Episcopal, reședință pentru regina Isabella și fiul ei, Ioan Sigismund, cel care avea să devină principele Transilvaniei, Palatul Princiar de lângă Catedrala Romano-Catolică, care în 1599, a fost reședința voievodului Mihai Viteazul.
– în cetate pot fi admirate statuia voievodului Mihai Viteazul, Obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, Celula lui Horea, Muzeul Icoanelor (Museikon), Monumentul „Custozza”, Monumentul „Losenau”, „Muzeul Național al Unirii”, „Sala Unirii” în care la 1 decembrie 1918 aici a fost semnat actul unirii Transilvaniei cu România, Muzeul „Principia”, biblioteca Bathyaneum., Palatul Aron (Universitatea de azi).
Un loc pe care îl vizităm ori de câte ori ajungem la cetatea Alba Carolina din Alba Iulia este Catedrala Romano-Catolică, cea mai lungă catedrală din România (93m), cea mai veche clădire din orașul medieval Alba Iulia, și totodată, datorită turnului, și cea mai înaltă clădire din oraș. Având o vechime de peste 800 de ani, catedrala este cel mai vechi edificiu de acest gen din Transilvania. Ea adăpostește sarcofagiile lui Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei, al fiului său, Ladislau de Hunedoara, al reginei Izabella și cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei.
Construită în stil romanic și gotic, catedrala impresionează prin interiorul maiestuos, în care deosebite tavanul cu arcadele specific stilului gortic, sunt altarul, amvonul, orga, statuile sau picturile. Un loc cu o încărcătură extraordinară, în care ne place să întârziem de fiecare data, pentru a admira pe îndelete farmecul celei mai preferate construcții din cetate. În interiorul ei, în liniștea care plutește în jurul nostru, ne regăsim, ne încărcăm spiritual și sufletește și simțim parcă mai aproape spiritul altor vremuri, măreția acelor timpuri și ale unor personalități de seamă ale istoriei. Pentru noi, este locul cu cea mai mare încărcătură spirituală, iar dacă apreciem cetatea pentru tot ce ne oferă ea, această catedrală aduce un plus de considerație pentru tot ce cuprinde ea.
Pe măsură de străbați aleile cetății, nu pot trece neobservate statuile de bronz întâlnite în locurile importante ale acesteia. Aceste statui construite din bronz fac parte dintr-un amplu proiect de modernizare a cetății. Sunt 25 de statuete care personifică ființe umane, în mărime naturală, înfățisate în cele mai banale situații: soldați ce stau de veghe, bărbați care salută galanți personaje feminine, bărbați îmbrăcați în stil interbelic, antrenați într-o conversație doar de ei știută, un pedagog aflat în preajma copiilor și a unui cățel jucăuș, o florăreasă, o bătrână doamnă cu un coș de ouă ce se odihnește pe o bancă în compania unui băiat, sfântul Anton înconjurat de 6 copii etc. Statuile cu dimensiuni, greutate, fizionomie, gestică și vestimentație diferite recreează atmosfera de epocă și aduc un farmec de necontestat cetății. Ceea ce apreciez cel mai mult la aceste statui este faptul că, într-un loc încărcat de istorie, ele imortalizează nu mari personalități istorice, ci omul de rând, ca pentru a exprima ideea că, oricât de sus am ajunge, din rândul oamenilor de rând ne ridicăm și, fără acești oameni obișnuiți, nimeni nu ar putea fi important și remarcat.
Nu în ultimul rând, cetatea Alba Carolina din Alba Iulia impresionează printr-un alt moment deosebit care nu trebuie ratat dacă te plimbi pe aleile ei: schimbul de gărzi. Desfășurat în zilele de weekend, schimbul de gărzi este un moment care recreează atmosfera încărcată de istorie din aceste locuri, ducând turiștii înapoi în timp, în secolul XVIII, când soldatii medievali mărșăluiau pe aleile cetății. Momentul schimbului de gărzi reprezintă un aspect important în procesul de restaurare, revitalizare și punere în valoare a Cetății din Alba Iulia, cu atât mai mult cu cât este un moment care atrage turistul de pretutindeni, român sau străin, ce gustă din plin acest episod care ne duce cu gândul spre timpurile de altădată. Soldații din Garda Cetatii sunt îmbrăcați în uniforme specifice secolului XVIII, reînviind infanteria, cavaleria și artileria acelor timpuri. De mare efect sunt caii frizieni, niște cai negri superbi și eleganți, de rasă pur sânge, care ascultă și pun în practică îndemnurile celor care îi strunesc.
Schimbul de gărzi se desfășoară doar în zilele de weekend, după următorul program:
- în fiecare sâmbătă, ora 12.00 – Garda mică (13 persoane+3 cai)
- în fiecare sâmbătă, ora 19.00 – Garda Mare (25 persoane+4 cai)
- în fiecare duminică, ora 12.00 – Garda Mare (25 persoane+4 cai)
