În aceeași zi în care am vizitat Muntele de Sare, bineînețeles că am făcut o incursiune și la Salina Praid. O vizită binevenită în acea zi de vară într-o locație plăcută, interesantă și care, prin configurația sa, mi-a amintit de Salina din Târgu Ocna, pe care am vizitat-o cu ceva ani în urmă. Ambele saline mie mi-au făcut o impresie foarte plăcută, ceea ce nu pot spune despre mult mai renumita Salină din Turda, pe care am vizitat-o cu ceva timp în urmă și care nu a reușit să mă impresioneze la fel de mult ca acestea două.
O vizită în Salina Praid într-o zi călduroasă de vară nu poate fi decât ca o mană cerească. Nu doar că găsești acolo o temperatură constantă de 16 grade Celsius, dar descoperi atât de multe lucruri de făcut, încât poți petrece timpul într-un mod foarte atractiv, departe de disconfortul pe care îl aduc orele de vârf ale unei zile toride.
Salina Praid se află în localitatea Praid din județul Harghita, localitate ce face parte din așa-numitul Ținut al Sării, denumire datorată zăcămintelor de sare de la Praid și Sovata. Situată la baza munților Gurghiu, salina se află în zona numită Dealul Sării, formată din localitățile Praid, Ocna de Jos și Ocna de Sus. Aici, în această zonă, se găsește un mare zăcământ de sare gemă din Transilvania, format de mai bine de 13 milioane de ani în urmă. Deși se consideră că din această mină au extras sare și romanii, ea este atestată documentar din anul 1200, exploatarea sării făcându-se în mod intensiv de prin anul 1700.
Biletele pentru accesul în mină se achiziționează de la casa de bilete de pe strada Minei, o stradă plină de standuri și căsuțe care oferă diverse produse alimentare, handmade și, mai ales, sare în diverse sortimente și pentru diferite întrebuințări. Chiar de acolo, de lângă casa de bilete, urci apoi într-unul din autobuzele care transportă turiștii în mină, la un interval de aproximativ jumătate de oră. Distanța de 1250 de metri de la intrarea în mină până la baza de agrement este străbătută în câteva minute. Odată ajunși aici, la adâncimea de 120 de metri de suprafață, turiștii coboară cele 250 de trepte ale unei scări destul de abrupte și înguste și ajung în Baza de agrement Orizont 50, unde pot petrece cât timp doresc.
În subsol, posibilitățile de a petrece timpul liber sunt diversificate. Există numeroase spații pentru activități sportive, precum terenuri de fotbal sau tenis, mese de biliard, terenuri de joacă pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, spații expoziționale, magazin cu produse handmade, cafenea, cinema 3D, sute de mese și bănci din lemn, o capelă ecumenică, o farmacie cu produse naturiste, o zonă de vizitare Panorama Belvedere „Mina Iosif”, precum și un restaurant cu meniu diversificat, unde se poate face și o degustare de vinuri. În ziua în care am fost noi, mina era plină de vizitatori de toate vârstele, animați și relaxați, antrenați în diferite activități. A fost o plăcere să ne plimbăm îndelung pe coridoarele largi, cu pereții și bolta de sare pe care apa a săpat firide adânci, care fac acești pereți spectaculoși.
Mina nu duce așadar lipsă de vizitatori, știindu-se faptul că interiorul acesteia este un spațiu benefic pentru cei care suferă de boli respiratorii (boli astmatice, bronșitice și alergice). Tratamentul de speleoterapie și climatoterapie care se poate face aici, indicat pe o durată de 18 zile, constă practic în inhalarea aerului din mină, care ajută la vindecarea unor boli precum amigdalite, sinuzite, bronşite astmatiforme, astm bronşic, diverse forme de alergii, surmenaj, oboseală, nevroză.
Un alt punct de atracție interesant care se află în interiorul minei este parcul Club Aventura, primul parc de aventură din Europa situat într-o salină. Am găsit parcul animat, plini de copii, tineri și adulți curajoși, dornici să experimenteze traseele care nu sunt chiar ușoare. De altfel, prin complexitatea sa, acest parc de aventură se adresează mai ales adulților. Club Aventura conține diverse trasee cu elemente prinse între stâlpi de până la 15 metri înălțime și cu elemente de „Via Ferrata” pe pereți verticali de sare. Parcul are în dotare tiroliene, platforme înalte, poduri din frânghii, bușteni suspendați și multe alte elemente care asigură suspansul. Parcul oferă, bineînțeles asistența unor ghizi specializați, care se asigură că hamurile sunt bine prinse și care ghidează turiștii pe parcursul traseelor. De asemenea, pentru cei interesați de suspans și adrenalină, clubul oferă și cursuri de inițiere în această activitate curajoasă.
La ieșirea din mină, nu ezitați să opriți pentru câteva momente și la punctul de belvedere Belvedere „Mina Iosif”, care oferă o frumoasă panoramă asupra minei. Acolo vă puteți delecta cu farmecul acestui spațiu inedit, atractiv, în care vă vor fi stârnite atât simțul vizual, cât și simțul auditiv, căci este atât de plăcut nu doar să admiri salina, ci și să asculți vocile oamenilor care răsună ca niște clinchete prin spațiul acesteia.
De reținut:
-Salina Praid propune ca loc de vizitare și tratament Baza de agrement Orizontul „50”, aflat la o adâncime de 120m și la o distanță de 1250 metri de la intrare.
-Tratamentul în salină presupune inhalarea aerului din mină, gimnastică condusă de un cadru specializat, plimbări și dozarea efortului fizic.
-Tratamentul este recomandat persoanelor cu vârstă cuprinsă între 2 și 60 de ani, care nu suferă de anumite boli grave.
-Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m.
-Corpul de sare de la Praid are în plan orizontal o formă ușor elipsoidală, cu diametrele de 1,2 si 1,4 km, iar pe baza sondelor de explorare (S ACEX 401/1949 și S 110/1973) se apreciază că are o adâncime de 2,6 – 2,8 km
-În trecut, sarea este extrasă din pământ cu ajutorul crivacului. În salina Praid, crivacul s-a folosit între anii 1762–1950. Crivacul era dotat cu un tambur uriaș, pe care se înfășura un cablu; se fixau la cele două capete ale acestuia doi vagoneți: unul cobora gol în salină, în timp ce altul se ridica plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați, ce îl învârteau. Caii erau mânați de 4 căruțași care își aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului.
