Îmi place tare mult să vizitez case memoriale, locuri profunde și duioase în care descoperi nu atât personalitatea, cât mai ales omul despre care ai aflat din manualele de la școală. De aceea, ori de câte ori se ivește ocazia de a trece pe lângă astfel de muzee literare, nu evităm să oprim, să vizităm acel loc, să adunăm informații, pentru a înțelege mult mai profund omul care a stat în spatele unor realizări despre care toți am auzit. Așa s-a întâmplat și în această vară, când am oprit să vizităm Casa Memorială Lucian Blaga din Lancrăm.
Recunosc că Lucian Blaga nu este chiar poetul meu preferat. Deși îi intuiesc genialitatea, deși l-am citit și i-am învățat câteva dintre poezii, acest poet nu a rezonat prea mult sufletului meu. Apariția în drumul nostru a satului Lancrăm, satul nașterii poetului, m-a bucurat totuși, pentru că era prilejul perfect de a pătrunde în universul apropiat al poetului, putând astfel să îl percep altfel, ca om și nu ca scriitor. Așa că, ajunși în Lancrăm, am părăsit DN ce duce spre Sebeș și am luat-o frumos pe câteva străduțe laterale, până am ajuns pe strada Ulița Veche. Aici, la numărul 71, se află Casa Memorială Lucian Blaga din Lancrăm.
Căsuța cu pereți văruiți în alb și albastru seren, contrastând cu alte case moderne de pe stradă, cu portiță de lemn și copac mare și bogat chiar lângă gard m-a vrăjit din prima. Iar șura din spatele curții, transformată în spațiu de evenimente culturale, cu înscrisul caligrafic pe un perete perfect alb mi-a strârnit imediat curiozitatea. Curtea și întregul spațiu în care abia pășeam mi-au indus imediat o stare de bine, de calm, de liniște, astfel încât, încă de la poartă, am știut că acest loc îmi va plăcea foarte mult. Turul casei începe chiar cu camera dinspre stradă, camera cea bună pe vremea copilăriei poetului. La invitația ghidului, o doamnă extrem de binevoitoare, am urcat câteva trepte și am pătruns în universul familial al marelui poet.
Viața
Lucian Blaga s-a născut în satul Lancrăm, în apropiere de Sebeș, fiind al nouălea copil (ultimul) în familia Anei și al lui Isidor Blaga. Tatăl său, preot, îi favorizează accesul către primele sale lecturi. Trăiesc modest, dar suficient de bine. Din nefericire, tatăl moare prematur, răpus de tuberculoză. După moartea sa, mama este nevoită să vândă casa din Lancrăm și să se mute la Sebeș, în casa fiicei sale Letiția. Mutarea din Lancrăm îl afectează pe Lucian, desprins brusc din lumea satului natal în care se simțea atât de bine. Lucian studiază la Școala Germană din Sebeș și la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Devine apoi student al Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea, unde își obține licența în teologie, apoi se înscrie la Universitatea din Viena, pentru a studia biologia și filozifia. Se căsătorește cu Cornelia Brediceanu și împreună au o fată, Ana-Dorica (Dorli) Blaga. Moare la vârsta de 66 de ani, răpus de cancer la coloana vertebrală.
Casa
Casa din Lancrăm în care ne aflam acum a fost construită de bunicul lui Lucian, Simion Blaga, cedată în anul 1870 tatălui poetului. Casa era alcătuită din trei camere și o bucătărie. Curtea casei, în care cândva domina un frumos castan, conținea o șură, un grajd și două magazii, unde creșteau animale, în principal vite și gâște. După ce mama vinde casa în 1909, aceasta trece prin mâna a trei rânduri de proprietari, apoi, în 1955, intră în proprietatea Ministerului Culturii. Din 1996, casa se află în administrarea Muzeului Satului din București, care a inclus-o într-un amplu proiect de restaurare și consolidare, pentru a fi readusă la forma originală. Restaurarea s-a făcut după documente și imagini, după mărturisiri ale vecinilor și cunoștințelor și chiar după însemnările lui Lucian Blaga în cartea Hronicul vârstelor.
Noi am trecut încet prin toate aceste camere și ne-am oprit la fiecare obiect care au alcătuit lumea de odinioară a poetului. Casa este mobilată sugestiv pentru stilul de viață dus de familie. Conține mobilier din lemn masiv, frumos sculptat și numeroase vitrine cu exponate care te ajută să recompui lumea de odinioară. Multe statuete, fotografii și pereții acoperiți de numeroase tablouri de familie sau doar cu poetul certifică faptul că te afli în casa natală a poetului Lucian Blaga. Poți admira un frumos costum popular purtat de soția poetului, Cornelia, dar și numeroase obiecte care au aparținut poetului, paltonul și pălăria, valiza de student, manuscrise, ediții princeps, penița de scris. Contrastantă este bucătăria casei, care recumpune un mediu ceva mai rustic, cu multe elemente rurale, precum lăicerul, lavița, blidarul, cuptorul, războiul de țesut. Toate elementele sunt atent așezate, îngrijite, expuse elegant, astfel încât întregul periplu prin încăperile casei este o încântare, cu atât mai mult cu cât, pentru fiecare curiozitate a noastră, primeam un răspuns competent de la doamna ghid.
Sala de conferințe
Daorită degradării lor, șura, grajdul și magaziile nu au mai putut fi restaurate. În locul acestor anexe, s-a decis construirea unei săli de conferințe, în care se țin anual diverse manifestări culturale, multe dintre ele închinate chiar poetului. Sala de conferințe mi-a plăcut deosebit de mult. Înaltă, spațioasă, cu mobilier potrivit unor astfel de evenimente, sala impresionează prin pereții pe care o mână pricepută a caligrafiat versuri scrise cândva de poet sau a desenat o carte deschisă, pe paginile căreia se văd chipul poetului, cărți și obiecte de scris și se pot citi versuri din poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – manifestul poetic al lui Blaga. Mi-a plăcut ideea unei săli de conferințe în spațiul unei case memoriale, iar felul în care este realizată sala de conferințe de la Casa Memorială Lucian Blaga din Lancrăm merită apreciat.
Curtea
Ajunși în curtea casei, aproape că nu îmi mai venea să plec, atât de bine mă simțeam în spațiul acela care părea atât de cald și de primitor. Curtea pietruită, mărginită de flori și spații verzi, cireșii înverziți, fântâna ce-și apleca gânditoare cumpăna, albastrul acela selenar și odihnitor cu care fusese văruită casa, ca și dealul ce se profila în față mă îndemnau parcă să mai rămân, pentru a mai admira ceea ce vedeam. Vizita aceasta la Casa Memorială Lucian Blaga a fost o descoperire și o uimire; plecând de acolo, am simțit că studiile și lecturile nu pot reda mai bine personalitatea unui scriitor decât așa cum o face o casă de aceasta simplă, care dezvăluie nu atât artistul, cât mai ales omul. Să nu cunoști lumea copilăriei și lumea apropiată a unei personalități e ca și cum nu ai cunoaște-o niciodată cu adevărat. Plecând de la Casa Memorială Lucian Blaga din Lancrăm, am simțit că impresia mea despre Blaga s-a schimbat, că îl simt mai aproape și că merită o mai mare considerație din parte mea și a tuturor.
De reținut:
-Lancrăm este un sat din județul Alba, așezat în apropiere de Sebeș, sat în care s-a născut poetul Lucian Blaga.
-Blaga a fost al nouălea și ultimul copil din familie. Părinții săi au fost Ana și Iosif Blaga.
-Numărul 9 i-a fost predestinat poetului. Născut într-o zi de 9 mai, în 1895, poetul a fost înmormântat 66 de ani mai târziu, tot într-o zi de 9 mai.
– Tatăl său este cel care a avut ideea să pună tuturor copiilor săi nume care să înceapă cu litera “L”: Letiția, Tit-Liviu, Leon, Lionel, Florin, Longin, Liciniu, Lelia, Lucian etc. Doar șase dintre ei au ajuns la maturitate, ceilalți trei pierind în primii ani de viață.
-Lucian Blaga nu a scos niciun cuvânt până la vârsta de 4 ani, când părinții săi deja se îngrijorau, crezându-l mut.
-Blaga a recunoscut că s-a înscris la Facultatea de Teologie pentru a scăpa de înrolare.
-A fost profesor de filozofie la Universitatea din Cluj, pe o catedră ce a fost creată anume pentru el: Filozofia culturii.
-Neagreat de comuniști, a fost îndepărtat de la catedră din motive politice. Tot din cauza autorităților comuniste care nu l-au sprijinit, a respins propunerea de a primi Premiul Nobil pentru literatură.
-Blaga este promotorul expresionismului în literatura română.
-A fost căsătorit cu fiica unui deputat, Cornelia Brediceanu, și a avut o singură fiică, Dorli Blaga.
-Iubea mult natura, călătorea deseori în Munții Apuseni și adora cafeaua.
-Nu avea mulți prieteni, era ursuz și taciturn. De asemenea, se supăra foarte tare atunci când creațiile sale literare nu îi erau apreciate.
-A murit la vârsta de 66 ani, bolnav de cancer la coloană.
-Este înmormânt în satul natal, Lancrăm; mormântul său se află în curtea Bisericii Ortodoxe din sat.
-Informații actualizate puteți afla aici: https://www.facebook.com/cclbsebes.ro/
*
Las aici câteva înțelepciuni ale poetului, dramaturgului și filozofului Lucian Blaga, ca mărturie a spiritului său creator:
• Copilăria este inima tuturor vârstelor.
• Amintirea e o seră a fericirilor trecute.
• Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!
• Minciuna este vacanța adevărului.
• Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.
• Poetul. Donator de sânge la spitalul cuvintelor.
• Cine nu cade nu se poate înălța.
• E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.
• De unde-și are raiul lumina? Știu: îl luminează iadul cu flăcările lui!
• După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.
• Poți dori ceva așa de chinuitor și de tare, încât, îndeplinindu-ți-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.
• Valul este dorul mării de a săruta țărmul.
• Viața – o plimbare spre somn.
• În mine se mai vorbește și azi despre tine.
• Lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer.
• Iubind, ne-ncredințăm că suntem.
• Numai târându-te te poți ridica.
• Nu ești mândru când te gândești că zeii, obișnuiți cu lumina și veșnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, n-ar putea suporta greul acestei vieți, în vreme ce tu învingi și năzuiești spre culmi?
• Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă numai un singur lucru nu: fericirea.
