După experiența cu totul specială de care am avut parte la Castelul Daniel din Tălișoara, când am fost cu vreo doi ani în urmă, îmi doream extrem de mult să ajung și la Castelul Maria din Banpotoc. Îmi doream acest lucru pentru că despre aceste două castele am aflat în același timp, în urma unei căutări ale mele pe internet după locuri inedite de cazare. Întâmplarea a făcut că prima locație pe care am vizitat-o a fost Castelul Daniel, unde am avut o experiență cu totul specială. Cu amintirea acelei vizite în minte, abia așteptam un moment în care să pot ajunge și în Banpotoc, pentru a ne caza la acest castel.
Cum vara aceasta ne-am perindat câteva zile prin județul Hunedoara, am considerat că e momentul potrivit pentru un popas de o noapte la castel. Și am fost, și ne-am cazat, și nu am stat doar o noapte, ci chiar mai multe, iar popasul la Castelul Maria din Banpotoc nu m-a dezamăgit, descoperind locul așa cum mi l-am imaginat a fi.
Recunosc că primul lucru care m-a atras la castel a fost chiar site-ul acestuia, de pe care am și aflat de altfel informații despre castel. Dacă ar fi să fac un top al celor mai interesante site-uri turistice, cred că aș pune pe primul loc site-ul acestui castel. E un site frumos, curat, lucrat cu drag, cu atenție la detalii, iar îmbinarea dintre versurile lui Nichita Stănescu și fragmentele cu iz de poveste m-au vrăjit din prima. Site-ul își întâmpină vizitatorul cu urarea de bun venit formulată în stil neaoș popular: Binețe, călătorule! și continuă cu îndemnul cald de a pătrunde într-un loc de basm, în care ne putem odihni sufletul și mintea și în care, chiar dacă la plecare fiecare ia cu sine din armonia ce domnește aici, aceasta sporește tot mai mult.
Povestea continuă apoi cu cea a unui boier vrednic și puternic, cu nume la fel de puternic: Vlad. Plecat în lume pentru a-și găsi liniștea și fericirea, boierul s-a oprit chiar aici, într-o țară duioasă, la marginea unui sat înconjurat de păduri. Și-n locul acesta dulce, boierul a ridicat casa dorită, frumoasă ca un castel, și a înconjurat-o de o grădină prietenă cu natura, loc de liniște și de cumpănire la toate cele lumești, care să ocrotească și să aducă un plus de frumusețe casei. Au trecut vremuri multe, cu bune și rele, iar când boierul nu a mai fost și familia nu mai știa cum să păstreze casa în cele mai bune condiții, de undeva a apărut o fată simplă, care a pus muncă și suflet la transformarea casei, făcând-o locul cald de azi, în care sălășuiesc și îngrijesc doar oameni care au trei calități esențiale: inima curată, bucurie în a fi de ajutor și dorința de a deveni din ce în ce mai buni.
Dincolo de poveste, există și un adevăr. Boierul Vlad chiar a existat în realitate în persoana inginerului Vlad, care a ridicat această casă, conac și nu castel, așa cum a visat-o el și așa cum se păstrează și azi. Iubitor de lucruri bine făcute, inginerul a murit subit, venind pe cărarea din mijlocul grădinii, supărat ca lucrările la podul care începuseră lângă sat nu se desfășurau așa cum i-ar fi plăcut lui. În urma sa, familia s-a străduit un timp să ducă mai departe ceea ce ridicase inginerul. Apoi, după un timp, casa a intrat în posesia celei care o manageriază și astăzi, o femeie inimoasă și blajină, care, de mai bine de douăzeci de ani, înceacă să trasforme acest loc într-unul din cele mai cunoscute locații turistice din județul Hunedoara. Cu muncă multă și ajutată de câteva femei cât degete la o mână, ea a reușit să transforme Castelul Maria într-un loc turistic ce merită vizitat.
Noi am ajuns la castel în această vară, înspre seară, și am găsit acolo exact așa cum era promisiunea: lume puțină și multă liniște. În mod ciudat, ajunși la castel, poarta mare din fier forjat a acestuia mi-a amintit fix de poarta Castelului Daniel, în fața căreia opriserăm cu ceva timp în urmă, pentru a înnopta acolo. De la poartă, o alee pietruită, străjuită de tufe verzi de conifere, duce către clădirea cu turn, cu pereți acoperiți cu plăci de travertin crem și cu o frumoasă scară în fața intrării. Balconul de lemn și cercevelele de lemn ale ferestrelor dau un aspect ușor rustic clădirii, în care ne-am grăbit să intrăm pentru a ne caza.
Jos, la parter, chiar imediat ce intri, se află recepția. De aici, poți intra în salonul în care turiștii iau de obicei masa, cu terasă către grădină, alături de care se află și bucătăria, sau poți urca pe treptele care duc la etaj, unde se află camerele și un alt salon de relaxare. Castelul Maria oferă spre cazare doar trei apartamente și o cameră situată în turn, le-am vizitat pe toate și fiecare dintre ele m-a impresionat prin ceea ce aveau particular. Pentru cazare, am ales apartamentul bej, pentru că, deși nu avea pat matrimonial în dormitor, mi s-a părut cel mai romantic dintre toate. Recunosc însă că am stat foarte puțin în cameră, preferând să ne petrecem timpul în grădina care ne atrăgea ca un miraj.
Salonul de jos, locul în care mergeam pentru a lua masa, este un spațiu bonom și liniștit, cu mici detalii care îl fac perfect pentru a petrece timp plăcut de relaxare. Mi-au plăcut în egală măsură colțul de lectură aflat chiar lângă șemineu, colțul alăturat care găzduia o pianină veche, pervazurile ferestrelor pline de cărți pe gustul oricărui cititor, cărțile răspândite peste tot prin salon și pisicile, adevăratele stăpâne ale castelului, care se plimbau agale pe la picioarele noastre. Salonul se continuă cu o terasă la care se poate lua masa și de unde poți coborî apoi spre grădină, pentru a-i savura farmecul.
Cele patru spații puse la dispoziția turistului au și ele farmecul lor. Sunt trei apartamente, fiecare cuprinzând un living, dormitorul și baia, și o cameră situată în turnul clădirii. Încăperile sunt denumite după culoarea predominantă și au particularități care te fac să eziți atunci când trebuie să alegi una. Apartamentul Bej, cu tapetul cu flori și cu nuanța de roz predominantă, este cel mai romantic dintre toate. Apartamentul Albastrul mi s-a părut cel mai frumos, căci are o baie foarte spațioasă de marmură, care mi-a plăcut mult. Apartamentul Roșu, prin culoarea sa predominantă, e ca o vâlvătaie, iar Camera din Turn, prin statutul său de cameră de prințesă, e ca cireașa de pe tort. Oricare dintre aceste încăperi ați alege, nu cred că veți fi dezamăgiți, sunt spațioase, frumoase, primitoare.
Apartamentul Bej
Apartamentul Albastru
Apartamentul Roșu
Camera din Turn
Din orice cameră ai privi, nu ai ce să vezi altceva decât, cum altfel, grădina. Mie grădina acesta de la Castelul Maria mi-a amintit de o altă grădină, o grădină de demult, rămasă undeva în copilărie. Ca și aceea de atunci, și această grădină este un loc de poveste, un loc atins parcă de veșnicie, în care stăpânul suprem nu este de fapt omul, ci timpul. Verdeața abundentă, aleile pierdute printre tufișuri, băncuțele, mesele și scaunele din fier forjat și marmură, arcadele pentru flori, balansoarul ascuns sub un copac bătrân, micile statuete cu îngeri pierduți prin iarbă, toate sunt acolo parcă de când e lumea și dau un farmec nespus grădinii, care parcă te învăluie ca o mamă iubitoare ce vrea să-și protejeze pruncul. Acolo, în grădină, simți cel mai bine liniștea, pacea interioară, odihna spiritului, binele, simplitatea. Așezat undeva la o masă, cu verdele acela profund lângă tine, cu calmul cerului senin deasupra, te trezești deodată nostalgic, atent la vremuri de odinioară pe care doar tu ți le poți aminti, și simți parcă o amărăciune dulce după tot ceea ce a fost frumos, dar trecător în viață. Gradina din castelul din Banpotoc este un loc în care mai există de-a v-ați ascunselea, o grădină a timpului ce stă pitit printre ziduri, părtaș cu noi toți, cei care pășim pe acolo și care, într-un fel de joacă poznașă, îți atinge inima și-ți face sufletul să tresară.
Este ciudat, cât timp am stat la Castelul Maria din Banpotoc, am tot comparat acest castel cu Castelul Daniel din Tălișoara. Similitudini găseam: amândouă se află situate în sate neștiute, de care nu ai cum să afli decât întâmplător, căutând poate cu totul altceva, amândouă sunt conace de odinioară care se bucură azi de statutul de castel, amândouă își așteaptă turiștii în camere puține, dar cu tematică, mult deosebite de alte spații de cazare comune, răspândite peste tot în hotelurile și pensiunile din țară. Am înțeles apoi și ce le diferențiază, am înțeles că unul este un castel al timpului istoric, purtând amprenta uneia dintre cele mai mari familii din Transilvania din timpul stăpânirii maghiare, în timp ce celălalt este un castel al timpului ce alunecă ușor printre ziduri, martor tăcut la toate întâmplările vremelnice ce s-au petrecut pe acolo.
Plecând de la Castelul Maria din Banpotoc, am concluzionat frivol că acest castel nu se ridică la nivelul Castelului Daniel. Îi lipsea, am zis eu, rafinamentul, eleganța, finețea celui din urmă. Dar seara, când am ajuns acasă, și apoi în zilele care au urmat, mi s-a făcut dor, mi-a fost dor de castel, de grădină, de tihna acelui loc de poveste. Și am înțeles atunci că am judecat pripit și că de fapt acest castel are ceva unic, un ceva al lui care nu poate fi comparat cu al altui loc. Acolo, în grădina castelului, m-am simțit protejată, ferită de tot ce este urât și jalnic pe lumea asta, departe de griji și de necazuri, ca într-un spațiu protector, care m-a cuprins și m-a dus departe de lumea în care trăim acum, întorcându-mă spre mine, spre lumea mea interioară, spre amintirile unor momente din copilărie pe care le credeam uitate.
Ce am apreciat la Castelul Maria din Banpotoc?
-Liniștea locului, o liniște pierdută parcă în timp.
-Cele patru apartamente, frumos amenajate și decorate în stil romantic
-Cărțile răspândite peste tot, prin salon, pe pervazuri, prin biblioteci, pe măsuțe, cărți foarte interesante și pe gustul fiecărui cititor.
-Dragostea pentru animăluțele lăsate să umble liber prin castel, ca o perfectă simbioză între om și animal.
-Mâna aceea de femei liniștite și calme care țin castelul pe picioare, făcând o muncă mult prea multă pentru ele.
-Bucuria cu care stăpâna castelului vorbea despre castel și despre viața la castel, discuție pe care am purtat-o în timp ce mâinile nu îi stăteau locului, căci avea atâta treabă.
-Site-ul castelului, preferatul meu între site-urile turistice pe care le-am vizitat: www.castelulmaria.ro
