Ultimul popas al călătoriilor noastre în această vară a fost în satul Biertan, un sat istoric cu minunate obiective turistice. Despre această localitate tocmai aflasem că anul acesta a câștigat, alături de satele Rășinari (județul Sibiu) și Ciocănești (județul Suceava), etapa națională a competiţiei “Best Tourism Villages”, lansată de Organizaţia Mondială a Turismului, având astfel șansa să se regăsească între satele participante la etapa mondială a competiției și de a intra într-un program special de promovare și dezvoltare. Cu aceste informații in minte, imediat ce satul ne-a apărut în cale, am decis să facem un scurt popas, pentru a ne bucura de comorile pe care le ascunde.
Atestat documentar încă din anul 1224, satul Biertan este considerat unul dintre cele mai vechi sate săsești din Transilvania, dar și unul dintre cele mai frumoase, păstrând amprenta vremurilor de odinioară. Ca orice așezare de sași, și Biertanul se prezintă sub forma caselor înșiruite, așezate în jurul unei piețe centrale, cu biserica-cetate situată în mijlocul satului, pe o culme, dominând maiestuoasă împrejurimile. Astăzi, când te plimbi prin Biertan, admiri casele șăsești, cu ziduri groase la stradă și cu porți înalte, dincole de care se află curți frumoase și gospodării bine administrate. Pentru noi, satele ardelenești înseamnă legătură, unitate, consens; privindu-le de sus, satele sunt asemeni unui ciorchine, cu străzi înguste pe marginea cărora străjuiesc case semănând între ele, cu ziduri frumos decorate, cu ferestre îmbogățite de flori colorate și cu acoperișuri de țiglă roșie profilate pe verdele naturii, toate inspirând la unison o comunitate unită și strânsă în jurul acelorași tradiții, obiceiuri, probleme și interese. Iar biserica din centrul satului veghează ca o mamă asupra tuturor, strângând casele parcă sub niște nevăzute aripi protectoare, inspirând calm, tihnă, încredere și credință.
Așa este și satul Biertan.
L-am găsit viețuind liniștit sub soarele acelei zile de vară, ducându-și traiul de toate zilele așa cum știa el mai bine. Și, după ce am parcat mașina și am trecut de piața din mijlocul satului, am pătruns în cetatea care își aștepta cuminte vizitatorii, pentru a ne delecta cu farmecul acestui sălaș istoric plin de comori minunate. Plimbându-ne prin curtea bisericii, pe lângă zidurile roase de vreme, am putut admira de sus frumusețea satului și a ne umple din nou sufletul cu acel sentiment de împăcare și liniște pe care numai satul ardelenesc ți-l poate transmite.
Biserica fortificată din satul Biertan se prezintă astăzi sub forma unei cetăți cu trei ziduri de incintă, prevăzute cu turnuri și bastioane, ridicate încă din secolul al XII-lea, în mijlocul căreia s-a construit mai târziu, în stil gotic, actuala biserică, considerată ultima biserică din Transilvania construită în acest stil.
Cetatea, care avea rol de adăpostire și de protejare a locuitorilor satului, are trei rânduri de ziduri, prevăzute cu 7 turnuri: Turnul din Sud sau “Turnul Catolic”, în interiorul căruia se află o capelă mică, Turnul de Nord sau “Turnul Maosoleu” în care au fost înmormântați din 1913, prelatii acestei biserici, Turnul Slăninilor, Turnul Închisorii, Turnul de la Poartă, Turnul Țesătorilor și Turnul cu Ceas, aflat în partea superioară a cetății. Zidurile prezintă de asemenea și două bastioane, bastionul din partea de est fiind renumit prin faptul că deține o încăpere în care erau închise cuplurile ce doreau să divorțeze. Acestea erau închise aici pe durata unei săptămâni, timp în care trebuiau să împartă un singur pat, o singură farfurile, o singură cană etc. Se spune că acest tip de pedeapsă funcționa foarte bine, căci aproape toate cuplurile ieșeau de acolo împăcate.
După ce am vizitat curtea, am intrat și în impresionantul lăcaș de cult al mănăstirii. Biserica aceasta cu dimensiuni impresionante este de tip hală, având trei hale de înălțimi egale și trei porți, la vest, la sud și la nord. Pătrunzând în interiorul ei, descoperi detalii minunate, pe care nu ai cum să nu te oprești pentru a le privi și admira. Nouă ne-au plăcut în mod deosebit altarul, amvonul, orga, tavanul boltit și, bineînțeles, renumita ușă cu 19 lacăte.
Amvonul cu parapetul împodobit cu diferite scene se află în partea centrală a bisericii și are aspectul unei piramida cu vârful în jos. Deasupra sa se află un baldachin de inspirație barocă, bogat colorat și decorat.
Cristelnița în formă de potir este realizată din piatră și decorată cu flori de crin și cu motive gotice. Este înfiptă parțial în podea și acoperită cu un capac de piatră cu încrustații gotice.
Cele două altare, altarul festiv și altarul comun sunt alte două elemente deosebite ale bisericii. Altarul festiv cuprinde un scrin central, două panouri fixe și două aripi mobile, fiind alcătuit în total din 26 de panouri. Partea sa centrală, scrinul, înfățișează scena răstignirii lui Hristos, la picioarele căruia se află Sf. Marie, Sf. Ioan Evanghelistul și Maria Magdalena. Altarul comun este format din panouri ce imortalizează mai mulți sfinți și martiri.
În biserica din Biertan sunt păstrate cinci strane din lemn din tei. Acestea sunt decorate în relief cu motive geometrice (triunghiuri), motive vegetale (vrejuri cu frunze de acant ), turnuri și lada deschisă.
Orga aflată în partea opusă altarului are 1290 de tubulaturi, 2 claviaturi, o pedală și 25 de registre. Datând din 1869, orga este funcțională și în prezent.
Ușa sacristiei, expusă în anul 1889 la Expoziția Mondială din Paris, este impresionantă. Este realizată din lemn de stejar și echipată cu un mecanism de închidere special, format din patru șuruburi și 15 benzi de fier, toate cu rolul de a bloca accesul în încăpere. Partea de sus a ușii conține stema constructorului bisericii (monograma I.O., alături de un potir), iar tăbliile sunt frumos decorate cu motive geometrice și florale.
Am ieșit din cetatea din Biertan așa cum ieșim din orice locaș istoric care merită apreciere, uimiți de lucrurile perene și maiestuoase pe care le-au lăsat înaintașii noștri pe aceste meleaguri. Biserica și întregul spațiu al cetății merită vizitat, admirat și recunoscut ca valoare, căci sunt mărturia unor vremuri trainice, care în ciudat anilor care au trecut, ne ajung mereu din urmă. La plecarea din Biertan am avut parte și de un moment straniu și oarecum hilar. Observând piața din mijlocul satului, cu tarabe și căsuțe pe care se înghesuiau ispititoare sumedenie de produse alimentare, am decis că nu ar fi rău să tragem o raită și pe acolo, mai ales că nu părea deloc aglomerată. Plimbându-ne printre tarabe, ne-a luat ceva timp până să remarcăm că în piață nu era într-adevăr, chiar nimeni. Nici țipenie de om, nici clienți, nici vânzători, doar marfa expusă frumos la vânzare. A fost o senzație destul de ciudată să ne învârtim pe acolo, ca într-un sat pustiu, în căutarea unui suflet care să ne lămurească unde dispăruseră toți. Până la urmă am desoperit într-o căsuță cu produse artizanale o femeie care ne-a lămurit că, în acea zi, toate câte se aflau în piață erau de fapt elemente de recuzită pentru o scena dintr-un film pe care o echipă de regizori și actori indieni o filmau la cetate. Așa că am fost nevoiți să abandonăm planul de a cumpăra câteva din produsele expuse și am plecat din satul Biertan liniștiți și înveseliți de neașteptata întâmplare.
