Într-o zi de decembrie scăldată de razele calde ale unui soare foarte prietenos, am făcut popas la Casa Memorială Ion Creangă din Humulești. Mergeam dinspre Ardeal către Roman, iar drumul ne-a dus prin satul marelui nostru povestitor, așa că nu am putut să trecem fără să oprim și la casa în care s-a născut Ion Creangă.
Cu doar câteva zile înainte citisem pe nerăsuflate o bibliografie a scriitorului, adresată în special copiilor. Povestea vieții acestuia începea în viziunea lui Constantin Parascan cu „a fost odată” și continua în aceeași atmosferă de poveste, în care protagoniștii erau chiar Creangă, familia dragă sau prietenii. Lectura rapidă mi-a permis să îl înțeleg mai bine pe omul Creangă, un om extrem de sensibil, iubitor și loial, care nu a avut o viață tocmai ușoară, dar care a știut să își crească singur băiatul, după ce soția îl părăsește, care a știut să lege prietenii indestructibile și care a știut să scrie minunatele povești și Amintiri, ce se numără încă printre lecturile copiilor din ziua de azi.
Așa că apariția satului Humulești în calea noastră m-a emoționat și m-a făcut să-mi doresc să oprim, pentru a vedea căsuța în care a văzut lumina zilei povestitorul.
Humuleștiul, localitate componentă a orașului Târgu Neamț din județul Neamț, este așa cum spune scriitorul: sat mare și vesel, căci l-am găsit plin de viață, cu oameni roind pe marginea șoselei, după treburi. M-am mirat totuși să constat că este mai mult un sat de câmpie, pentru că până atunci îl credeam un sat de munte, așa cum era Broșteniul prin care tocmai trecuserăm. Șoseaua lină străbate satul și, undeva pe partea dreaptă, un indicator situat pe marginea acesteia semnalizează că ai ajuns la destinație. Un gard de nuiele închide în dosul său casa natală a scriitorului, urmează apoi parcul tematic Ion Creangă, alături de care se află o mică parcare, în care oameni ai locului vând produse meșteșugărești, gemuri, dulcețuri și altele, semn că satul a învățat rapid să profite de faptul că dețin o mică bijuterie, acest muzeu literar care atrage o mulțime de turiști.
Casa Memorială Ion Creangă din Humulești este casa în care s-a născut scriitorul și în care a locuit în perioada copilăriei, constant până în 1846, apoi intermitent până în 1855. Casa a fost construită de bunicul scriitorului, Petre Ciubotarul, care i-a dăruit-o fiului său, Ștefan a Petrii, atunci când acesta s-a căsătorit cu Smaranda, fata preotului David Creangă din Pipirig. Casa micuță se află în mijlocul unei curți pietruite, în care, înconjurată de o grădiniță, străjuiește o statuie a scriitorului Ion Creangă. Este o casă construită din bârne din lemn, cu acoperișul din draniță, cu prispă foarte joasă și ferestre micuțe. În interior se află două camere mici și o tindă, în care am putut vedea numeroase obiecte despre care am citit în Amintirile lui Creangă, de la cuptorul cel humuit, până la ceaslovul după care învăța să citească. Expoziția din interior cuprinde documente de arhivă, cărți poștale cu autograf, fotografii, scrisori, fotocopii ale manuscriselor și lucrări de grafică. În spatele casei se află un soi de pivniță, în care se păstrează diverse unelte necesare în gospodărie pe vremea copilăriei scriitorului.
Casa aceasta micuță, pe care am vizitat-o și noi acum, este unul din cele mai importante obiective istorice de la noi în țară, considerându-se că, anual, îi trec pragul peste 40.000 de turiști români și străini. Chiar și în ziua aceea banală de decembrie în care am fost, erau numeroși turiști opriți, ca și noi, să viziteze locul nașterii marelui povestitor. Nu știu ce contribuie mai mult la acest lucru, poate promovarea și îngrijirea corecte ale acestui loc, poate prestigiul de care se bucură povestitorul în rândul copiilor sau poate prezența parcului tematic aflat chiar lânga curtea în care se află căsuța.
Căci da, lângă Casa Memorială Ion Crenagă din Humulești se află Parcul Tematic „Ion Creangă”, pe care ne-am oprit și noi să îl vizităm. A fost un moment perfect pentru vizită, căci ziua de decembrie era caldă și însorită, vizitatorii cu siguranță în număr mult mai redus decât sunt într-o zi de vară, așa că m-am putut bucura în liniște de vederea fiecărui exponat, a fiecărui personaj, fără agitația și zumzetul unui spațiu prea aglomerat.
Parcul adăpostește numeroase personaje pe care le găsim în poveștile și în Amintirile lui Creangă, înșiruite de-a lungul unei lungi alei. Încă de la poartă, ne întâmpină o mătușă Mărioara foarte arțăgoasă. În spatele ei, într-un copac, un cocoș țanțoș își ține cu mândrie punguța cu doi bani. Urmează căruța trasă de cai cu care Nică părăsea cu regret Humuleștiul, în zi de sărbătoare, pentru a merge la Socola să învețe carte, după dorința mamei, apoi cuptorul bine îngrijit. Pe partea opusă, o Smărăndiță tristă stă lângă renumitul Cal Bălan, iar o vulpe îl ispitește pe urs să își bage coada în baltă. În spatele curții, capra și cei trei iezi ai ei par puși pe fapte mari, deși lupul le dă târcoale. Este foarte amuzant să te plimbi printre toate aceste personaje, să le vezi în fața ta și să ți le imaginzi în ipostazele din carte; scenele citite devin parcă veridice și mai ușor de înțeles pentru copii. Personajele sunt create în mărime naturală, din ghips, iar animalele au fost împăiate de către un localnic. În dreptul fiecarei scene există câte un panou în care este reprodus un citat din povestea din care face parte scena respectivă.
Pe lângă aceste personaje înșiruite în curte, se află și un amplu spațiu expozițional, în care a fost reprodusă viața humuleștenilor așa cum era candva. Căsuțe moldovenești, cu prispe pe care stau la soare adevărate lucrări de artă cusute de mâinile harnice ale femeilor, reconstituirea unor interioare țărănești sau a unor momente sugestive din viața oamenilor, cum ar fi șezătorile, personaje îmbrăcate în costume naționale, unele antrenate în diferite activități, numeroase obiecte și unelte agricole sau gospodărești, a căror întrebuințare nici nu o mai cunoaștem astăzi, fac din acest spațiu un adevărat muzeu etnografic, a cărui valoare este greu de estimat, dar de care nu ne putem decât bucura, căci putem vizualiza în felul acesta un mod de viața deja stins, dar care cu siguranță a avut farmecul său.
Ca un fapt divers, ceea ce m-a uimit foarte mult a fost să aflu faptul că acest parc tematic nu a fost creat la inițiativa celor care au în custodie casa natală a scriitorului Ion Creangă, ca o completare la ceea ce a constituit mediul de viață al scriitorului, ci este o investiție privată a unei localnice, Niculina Gârneț. Aceasta a cumpărat terenul de la un urmaș al lui Creangă, unde, prin investiții proprii și cu ajutorul localnicilor și al unor meșteri populari, a reușit să creeze acest parc, pe care în anul 2004 l-a pus la dispoziția turiștilor, pentru a se bucura de el. O idee minunată, de care ar trebui să fie bucuroși mai ales cei de la Casa Memorială Ion Creangă din Humulești; sunt convinsă că fără prezența acestui parc tematic gard în gard cu casa scriitorului, numărul vizitatorilor la această casă memorială ar fi fost drastic redus.
Vizita la Casa Memorială Ion Creangă din Humulești a fost pentru mine o încântare și o descoperire. Într-o lume modernă, în care copiii au cu totul alte preocuări decât cele ale lui Nică, spațiul acela înfruntă timpul, păstrând în el o lume dispărută, a cărei savoare mai atinge doar sufletele celor mai în vârstă dintre noi. Nu ne gândim la asta, dar locul acela merită vizitat doar pentru simplul fapt că ne pune copilăria în față – copilăria copilului universal -, oferindu-ne prilejul (sau șansa) de a ne așeza pe o bancă, de a privi în liniște locul și de a ne trăi în gând propria copilărie. Dar câți dintre noi fac asta?
