Cât de neașteptată și de frumoasă a fost vizita la Prejmer, pe care am făcut-o în noiembrie anul trecut! Ce amintiri plăcute păstrăm despre acea zi! Nu aveam deloc în plan în ziua aceea să ajungem să vizităm Prejmerul; planul nostru era să înnoptăm în Brașov, să căutăm un loc de cazare undeva aproape de Centrul Vechi al acestuia și să petrecem ziua rătăcind pe aleile cu caldarâm. Dar Brașovul era plin peste măsură datorită unui festival care avea loc chiar acolo, în Piața Sfatului, așa că după ce am rătăcit ceva timp căutând pe străzile din jurul pieții un loc de parcare, am decis că nu este deloc un moment potrivit pentru a ne caza într-un Brașov mult prea aglomerat și am început să căutăm alternative. Cum Prejmerul este doar la o aruncătură de băț de Brașov, mai precis la 12 km distanță, și cum ne doream de mult timp să vizităm Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer, am luat drumul spre această localitate. Decizia noastră a fost una potrivită, căci ne-am bucurat de liniște, de peisaje frumoase și de o cetate demnă de toată admirația.
După ce am făcut un popas de vreo două ore la Prejmer Raceway, o locație deosebită, descoperită la trecerea dinspre Lunca Câlnicului în Prejmer, am ajuns în sat și ne-am oprit la prima pensiune care ne-a sărit în ochi, aflată chiar la șosea, pe Strada Mare: Pensiunea Diana. După ce am primit o cameră aici, am părăsit locația și am mers să descoperim satul, dar mai ales să vedem Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer.
Despre cetate citisem pe internet multe informații interesante, care mă făcuseră să trec acest edificiu istoric pe lista cu locuri pe care vreau să le vizitez. Mă aflam acum lângă această construcție situată chiar în centrul Prejmerului, ca un simbol al statorniciei și al continuității acestei comunități pe aceste locuri.
Inițial, prima care s-a ridicat aici, încă de pe vremea când cavalerii teutoni stăpâneau Țara Bârsei, între anii 1211-1225, a fost biserica ce respectă un plan unic în Transilvania, acela de cruce greacă. Mai târziu, prin secolele XV – XVI, a început fortificarea bisericii, când regele Sigismund de Luxembourg a hotărât să se contruiască cetatea care să servească ca loc de refugiu și de apărare a populației din calea invaziilor otomane. Cetatea Prejmer este astăzi considerată cea mai puternică fortificație țărănească din Transilvania Medievală, dar și cea mai bine conservată biserică-cetate medievală din Estul Europei.
Cetatea aceasta cu aspect circular și ziduri albe ce înconjoară biserica a devenit cetatea mea preferată, pentru că aici, în interiorul ei, m-au impresionat o mulțime de lucruri și m-au cucerit din prima cu farmecul lor istoric. Poate că la conturarea impresiei mele despre cetate a contribuit un pic și vremea: zi de noiembrie, caldă, solară, liniștită, sau faptul că nu erau acolo alți vizitatori, ceea ce mi-a permis să vizitez cetatea în liniște, fără grabă, simțindu-i astfel farmecul și importanța.
Biserica în formă de cruce a fost fortificată așadar prin construirea unei incinte puternice, un zid circular, înalt de 12 metri și gros de 3-4 metri, cu bastioane, multe guri de tragere, porți din drugi de fier și poduri mobile peste un șanț de apă ce înconjura cetatea. Se spune că ar fi existat și un tunel subteran care făcea legătura între cetate și exteriorul acesteia. Zidurile în prezent restaurate poartă încă pe ele mărturia unor vremuri tulburi, sângeroase, în care se dădeau lupte aprige atât pentru viață, cât și pentru cucerire, supremație și dominare.
Interiorul cetății mi-a creat impresia că aceasta a fost creată pentru a adăposti o întreagă comunitate, cu grija ca toți membrii ei să se bucure de aceleași condiții. Cetatea Prejmer este prima cetate care mi-a creat atât de pregnant impresia de unitate, de loc de adăpost și de apărare al oamenilor, între zidurile căruia viața trebuia să își ducă mersul înainte cât mai firesc posibil.
Intrând în cetate printr-un coridor mai larg, ajungi imediat într-un alt culoar, mai lung și mai jos, cu o poartă formată din drugi ascuțite, care odinioară a servit cu siguranță la ținerea cât mai departe de interiorul cetății a invadatorilor. Acest culoar se sfârșește într-o curte interioară, în mijlocul căreia tronează biserica evanghelică, cu turn central prevăzut cu ceas. Pe partea interioară a zidului cetății se găsesc numeroase cămăruțe, așezate pe mai multe niveluri, numerotate toate de la 1 la 275, atât câte cămăruțe sunt. Aceste încăperi au servit ca spații de locuit în timpul invaziilor, spații de refugiu sau de păstrare a proviziilor. Fiecare din această încăpere se deschide pe terase de lemn înguste, prevăzute din loc în loc cu scări care duceau către nivelul următor. Deși încăperile par înghesuite și strâmte, simetria construcției este fascinantă, iar ideea de comunitate, de apropiere și de unitate atât de pregnantă, încât parcă îmi și imaginam familiile de odinioară locuind aici, trăind la unison traiul aspru al vremurilor de asediu.
Un loc impresionant este și sala de clasă amenajată la primul din cele patru niveluri; vechea școală a funcționat aici până în 1853, când în centrul comunei s-a construit o școală nouă, mult mai spațioasă. Încăperea nu are mobilierul original, dar suficient de vechi pentru a te duce cu gândul la vremurile de odinioară, are pereții acoperiți cu fresce din secolul al XVIII-lea și a servit ca școală pentru copiii familiilor adăpsotite aici în vremurile de asediu. Dacă ar fi să ne luăm după primii dascăli menționați la această școală, concluzionăm că aceasta funcționa încă din 1460. Mie mi-au plăcut în această sală de clasă tabla de scris și numărătoarea foarte mare, dar și micuța expoziție cu obiecte de scris de lângă intrare.
În mijlocul curții interioare se află biserica evanghelistă în formă de cruce greacă. Construită din piatră, cu rozetele și arcadele specifice stilului gotic, biserica este simplă, curată, primitoare. În interiorul ei, își găsesc adăpost câteva elemente cu valoare deosebită: cel mai vechi altar gotic din Transilania, cu panoul central înfățișând scena Răstignirii lui Isus și cu două aripi rabatabile, pictate pe ambele fețe pe tema patimilor Domnului, amvonul din lemn pictat, mărturie a faptului că, la origine, biserica a fost catolică, orga realizată în 1803 și funcțională încă și astăzi, amplasată în balconul care dă spre interiorul bisericii (cafas). Impresionează în egală măsură tavanul bogat decorat de arce, mobilierul din lemn masiv, frumos sculptat și întreaga atmosferă de lăcaș sfânt, impregnant de istorie. Așa cum facem ori de câte ori intrăm într-una din aceste biserici fortificate răspândite prin întreaga Transilvanie, am admirat și acum interiorul bisericii și, așezați cuminți pe una din bănci, i-am ascultat în liniște pulsul de clădire bătrână, care duce cu ea peste veacuri înțelepciunea, smerenia și dârzenia acestei lumi.
Ultimul popas al vizitei noastre la Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer a fost la muzeul organizat undeva într-o latură a cetății. Ca și la Cetatea țărănească din Viscri, am găsit și aici un spațiu expozițional bogat în tot felul de elemente care reconstituie viața sașilor de odinioară, mergând de la ținute vestimentare până la sumedenie de unelte și ustensile folosite în viața de zi cu zi. Războie de țesut, ustensile pentru prelucrarea cânepii sau folosite în agricultură sau în viticultură, unelte folosite de meșteșugari ai diferitelor bresle (curelari, rotari, dogari, fierari), interioare de case, toate pot fi admirate în acest spațiu ce ne ajută să înțelegem cum era existența în timpuri de mult apuse.
Plimbându-ne prin parcul din jurul cetății, am înțeles că Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer sunt simbolul și mândria prejmerenilor, care cu siguranță apreciază frumoasa cetate care le împodobește atât de special satul. Am în minte imaginea unui cuplu tânăr care-și plimba în liniște bebelușul pe una din aleile parcului, în soarele blând al sfârșitului de toamnă, cu cetatea albă în spate, profilată pe fundalului cerului albastru, o imagine mărturie a continuității, a perpetuării, a schimbului de generații, a vieții care continuă neperturbată pe aceste locuri.
De reținut:
- Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer se află la aproximativ 16 km de Brașov, pe DN 10 Brașov-Teliu-Întorsura Buzăului-Nehoiu.
- Biserica fortificată a fost construită în anul 1211, în stil gotic, în timpul stăpânirii Cavalerilor Teuton.
- Biserica din Prejmer are hramul Sfânta Cruce.
- Cetatea care înconjoară biserica are ziduri înalte de 12 metri și groase pe 3-4 metri și servea ca loc de refugiu și de apărare în timpul invaziilor turcești.
- Cetatea Prejmer își asigură unicitatea prin micile încăperi adunate ca un stup în jurul bisericii. Cele 275 de încăperi care căptușesc zidul pe partea sa interioară sunt numerotate, numărul de pe ușă fiind corespondentul casei din localitate. Se crede că fiecare familie din sat își avea propria încăpere în cetate, încăpere care se moștenea de la o generație la alta și care le serveau ca adăpost în vremuri de asediu cau ca loc pentru depozitarea hranei, a fânului și grânelor sau a averilor.
- Cetatea Prejmer este considerată cea mai puternică fortificație țărănească din Transilvania Medievală, dar și cea mai bine conservată biserică-cetate medievală din Estul Europei.
- Cetatea este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1999.
- Cetatea Prejmer este singurul monument din România care a primit trei stele în Ghidul Verde Michelin destinat turismului.
