Muzeul memorial Octavian Goga din Ciucea

În timpul drumurilor noastre prin țară, am făcut nu cu foarte mult timp în urmă un scurt popas la Muzeul memorial Octavian Goga din Ciucea, județul Cluj.

Despre Octavian Goga mi-a rămas în minte încă din școală că este poetul celor obidiți, ce a surprins în poeziile sale în special patimile și amarul unei categorii sociale surghiunite de soartă, ale cărei figuri reprezentative au fost iobagul, plugarul, popa, dascălul, dăscălița, lăutarul, apostolul. Poezia sa reprezintă o monografie a satului românesc, ce-i zugrăvește psihologia în versuri triste, apăsătoare, pline de jale și durere. Este o poezie care mie însă nu-mi place.

Poetul acesta care îi descrie atât de plastic pe cei năpăstuiți de soartă nu a avut însă același destin amărât ca al celor care i-au inspirat poezia. Născut în Ardeal, la Rășinari, din tată preot și mamă învățătoare, poetul a crescut și s-a dezvoltat într-un puternic mediu literar, căci în casa poetului se citea mult, iar mama chiar publicase în revistele vremii. Poate așa se face că micul Octavian scrie prima sa poezie la vârsta de doar 9 ani, poezie în care își arăta revolta față de ungurii lângă care a viețuit constant, dar pe care nu i-a agreat. Deși, datorită întregii sale activități literare, a devenit membru al Academiei Române, se știe despre Goga că a fost o puternică personalitate politică, fiind membru al Partidului Național Creștin, militant fascist și susținător al lui Hitler, iar după Unirea din 1918, ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, ministru al Cultelor şi Artelor, ministru de Interne şi chiar prim-ministru pentru o foarte scurtă perioadă de timp, în timpul domniei lui Carol al II-lea.

Muzeul memorial Octavian Goga de la Ciucea mi-a spus însă povești de viață pe care nu le știam, frumoase și interesante.

Întins pe un vast domeniu, pe o suprafață de aproximativ 24 de hectare, muzeul este format dintr-un conac și alte construcții anexe, ce scot în evidență aspecte ale vieții și activității literare ale celor care l-au locuit de-a lungul timpului.

Povestea romantică a construirii castelului de la Ciucea o putem afla vizitând una dintre clădirile anexe, numită azi Casa Ady. Avocatul Miklós Boncza se îndrăgostește de Berta, nepoata sa, fiica surorii sale. În ciuda legăturilor de sânge, avocatul se căsătorește cu fata de numai douăzeci de ani. De dragul ei, acesta ridică pe dealul din Ciucea un castel romantic, cu ziduri de piatră și creneluri, în care cei doi petrec o parte din timp. Berta naște aici o fetiță, pe care o vor numi tot Berta. La doar 9 zile de la nașterea acesteia, mama moare de febră. Distrus de pierderea soției sale, avocatul pleacă la Budapesta, lăsând castelul de la Ciucea pustiu. Micuța Berta este crescută de sora mai mare a bărbatului, dar, pentru că aceasta suferă de tuse convulsivă, este adusă în castelul de la Ciucea, la aer curat.

Fetița cu chip angelic primește o educație aleasă, studiind la școli din Budapesta și din Elveția. Fire romantică, cu înclinații artistice, Berta se îndrăgostește de poetul ungur Ady Endre, bolnav și mult mai în vârstă decât ea, doar pentru că îi plăceau poeziile acestuia. Berta îi trimite scrisori cu diverse întrebări și cu încercări poetice personale, dar și cu invitația de a veni la Ciucea, unde aerul curat l-ar putea ajuta să se însănătoșeze. Distant la început față de rugămințile acestei fete de doar 16 ani, Ady Endre corespondează totuși cu ea pe durata a doi ani de zile. Poetul renunță la iubirea pentru fascinanta Adél Brüll, soția unui avocat, și se logodește cu ziarista Dénes Zsófia, așa cum Berta se logodește și ea cu un tânăr student. Într-una din zile, Ady decide brusc să răspundă invitației Bertei de a merge la Ciucea și o vizitează pe neașteptate. Răpit de frumusețea ei, Ady îi scrie o scrisoare tatălui acesteia, în care o cere de soție. Tatăl refuză, dar cei doi se căsătoresc pe ascuns la Budapesta. În fața faptului împlinit, tatăl le acceptă relația și le permite să se stabilească în conacul de la Ciucea.

O altă poveste de dragoste se desfășoară acum între zidurile castelului, așa cum odinioară acestea protejaseră povestea de dragoste dintre Berta și Miklós Boncza. Din păcate, nici această poveste de iubire nu durează prea mult. La Ciucea, Ady Endre este prolific din punct de vedere literar, dar bea și fumează exagerat. Sănătatea i se deteriorează tot mai tare. Silită să ia măsuri, imediat după moartea tatălui, Berta cumpără o casă la Budapesta, unde își duce soțul pentru a-l putea îngriji mai bine. Conacul rămâne iarăși pustiu și lăsat pradă degradării. În ciuda îngrijirilor, Ady Endre se stinge din viață, lăsându-și soția văduvă la vârsta de doar douăzeci și cinci de ani.

În urma morții sale, Berta decide să nu se mai întoarcă la casa din Ciucea, devenită brusc loc al amintirilor dureroase, și să vândă domeniul. Acesta este cumpărat de Octavian Goga care, bun prieten cu Ady Endre, consideră că este o datorie a sa să îi ajute soția rămasă văduvă. Rămasă la Budapesta, Berta se va căsători cu un pictor și va muri la vârsta de 40 de ani, subit și ciudat, în timpul unei cine cu prietenii, când, foarte veselă, izbucnește în râs, apoi își pune capul pe masă și rămâne așa, până când cei din jur realizează că este moartă.

Cumpărat de către Octavian Goga, conacul de la Ciucea va cunoaște o nouă poveste de dragoste. Conacul este achiziționat de către poet într-un moment tumultos al vieții sale: activitatea sa politică intră pe o pantă ascendentă și o cunoaște pe Veturia Triteanu, de care se îndrăgostește, deși amândoi sunt căsătoriți. Dragostea înflăcărată ce se naște între cei doi îi determină să divorțeze și să se căsătorească imediat după ce divorțurile sunt pronunțate. Casa de la Ciucea pe care Goga o cumpără din respect pentru prietenia pe care o avusese cu poetul Ady Endre va deveni locul în care perechea abia formată se mută pentru a-și începe viața împreună.

Inițial, imediat după cumpărarea domeniului, Goga este dezamăgit de gradul de degradare în care ajunseseră construcțiile, rămase pradă sigură dezertorilor din armată și jefuitorilor. Dar, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare a domeniului Boncza, Veturia și Octavian Goga decid să reconstruiască totul și să transforme domeniul într-o reședinţă demnă de un ministru. Renovarea viza în special castelul care va fi „etajat, extins și restructurat într-un stil brâncovenesc, cu verande mari orientate spre râul Criș. Sunt reparate, totodată, Casa Ady Endre, Casa Albă și anexele existente. Va fi deschisă o întreagă carieră de piatră în partea superioară a domeniului, deasupra locului în care este dispus actualmente mausoleul Goga. Ca o amintire a vechiului castel, este ridicată acum și Casa de pe stâncă direct pe o stâncă aflată deasupra drumului dintre Oradea și Cluj-Napoca, clădirea având rolul de casă de vânătoare” (Wikipedia).

_{^{Castelul ridicat de avocatul Miklós Boncza și cel reconstruit de Goga}}

Veturia și Octavian Goga locuiesc la Ciucea 18 ani, până la moartea subită a poetului. Locul le este drag și amândoi veghează să fie cum și-l doresc: “Avem aici tot ce ne putem imagina pentru viaţa noastră retrasă la ţară. S-ar părea că, având în vis o viziune profetică, am fost treziţi la realitate… Eu mă simt atât de bine în căsuţa noastră liniştită.” spunea Veturia. “Programul meu de viaţă se rezumă în două cuvinte, cu tot farmecul lor senin și nemăsurat. Numai trei lucruri vreau în mobilierul casei noastre: Dragostea ta, Sănătatea ta, Cântecul tău și vom fi fericiţi.“ considera Octavian. „Mă gândesc la acasă. Niciodată Ciucea n-a fost mai luminoasă și nu mi-a vorbit mai de-aproape inimii.” credea, de asemenea, poetul.

Destinul nu a fost însă nici de data aceasta de partea îndrăgostiților. Numit prim-ministru al țării, Goga este demis de către regele Carol al II-lea după numai 44 de zile de guvernare. Dezamăgit și afectat de rapida demitere, Goga se retrage la Ciucea pentru a-și găsi consolarea. Foarte curând, acesta moare în urma unui atac cerebral.

Veturia îi supraviețuiește soțului încă 41 de ani. Aflându-le povestea, cred că Muzeul memorial Octavian Goga din Ciucea este numit un pic pe nedrept doar cu numele poetului, părându-mi-se mult mai corect să cuprindă și numele Veturiei. Această artistă deosebită care s-a bucurat de o educație desăvârșită, a debutat în Concertul „Reuniunii Române de Muzică şi Cântări” și a atins o spectaculoasă carieră muzicală, fiind primită să cânte – sub protecţia lui George Enescu – în faţa familiei regale la Peleș, acompaniată de compozitor și fiind gratulată de regele Carol I cu medalia Bene Merenti. “Veturia îşi trăia viaţa într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial şi cuprins de complexe al celor mai multe dintre femeile cetăţii. Vioiciunea spirituală, sănătoasă, plină de nerv, inflexiunile conştient cultivate ale glasului, priceperea în chestiuni artistice… au rotunjit în jurul ei un nimb ce aşează în penumbră pe toate semenele ei din aceste ţinuturi”, spunea despre ea Lucian Blaga. Și totuși, această femeie înzestrată de calități deosebite renunță la tot, în numele iubirii. Imediat după căsătorie, ea abandonează cariera muzicală și se retrage la Ciucea, unde va locui până la moarte. După moartea poetului, Veturia își stabilește un țel suprem, acela de a ridica Mausoleul Iubirii la care visaseră amândoi. Plănuit și ridicat cu ajutorul Norei Steriadi, mausoleul este amplasat pe panta unui deal, având 8 m înălțime, o bază de 4 metri și fiind realizat din beton armat pentru a preveni alunecarea. Este construit din marmură și mozaic de Murano adus din Italia, iar placarea cu mozaic a fost efectuată de însăși Veturia, care a lucrat aproape 20 de ani, cu o încrâncenare care o făcea să uite oboseala și disperarea că nu va reuși să termine ce și-a propus. Veturia a luptat să păstreze intact acest domeniu, iar când condițiile sociale și politice nu i-au mai permis să îl dețină, ea a decis să îl doneze statului, în condiții impuse de ea: domeniul să fie transformat în Muzeul memorial Octavian Goga din Ciucea, să fie numită şi retribuită ca director al întregului complex muzeal memorial, să beneficieze de o pensie de merit, să decidă asupra volumelor postume ale lui Goga şi să poată locui în castel până la moarte. Gestul său nu este doar un simbol al iubirii duse până la sacrificu, ci și un dar valoros lăsat posterității, care trebuie înțeles și apreciat.

În prezent, Muzeul memorial Octavian Goga din Ciucea cuprinde următoarele construcții:

Conacul Goga – o clădire compusă la parter din salonul de primire, sufrageria, Salonul Galben, biblioteca de periodice, iar la etaj din biroul de lucru al lui Goga, salonul de muzică, biblioteca, baia și dormitoarele.

Casa Ady – este în prezent casa memorială Ady Endre, fiind expuse diverse documente legate de activitatea acestuia.

Casa albă (sau Casa de oaspeți) – devenită azi muzeu de artă etnografică.

Mănăstirea organizată în clădirea achiziționată de Goga de la cultul reformat și în care Veturia a înființat o mănăstire de maici care se ocupau și cu realizarea de costume populare, cergi, covoare, cusături. Mănăstirea cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a funcționat până în 1947 când a fost desființată de comuniști, fiind redeschisă în 1994.

Biserica de lemn adusă de Veturia în 1939 din localitatea Gălpâia, județul Sălaj. Biserica a fost construită în 1575, având hramul „Nașterea Maicii Domnului”.

Casa de pe stâncă – construită pe o stâncă, era considerată casa de vânătoare.

_{^{Parcul de deasupra Casei de pe Stâncă}}

Acestor construcții li se adaugă Mausoleul Iubirii, teatrul în aer liber, ridicat pe locul în care se aflau grajdurile, ulterior demolate, construcția în piatră Sărutul, casa cucului, troița, copacul răsturnat, arborele lalea sau fântâna romană.