Cine viziteazăa Mini Transilvania, parcul tematic ce prezintă peste 100 de machete de clădiri istorice transilvănene, nu poate să nu treacă și pe sub porțile secuilor aflate în imediata apropiere a parcului. Muzeul porților secuiești de lângă Odorheiu Secuiesc reprezintă o atracție, căci scoate în evidență ceva din povestea acestui ținut secuiesc, dezvăluind obiceiuri, motive tradiționare și modul de a percepe viața ale secuilor.
Oprind la parcul Mini Trasilvania, este nevoie de ceva timp pentru a reuși să vizitezi tot ce oferă aceste spațiu generos cu turiștii. Parcul Mini Transilvania, Mini Mocănița care invită la o plimbare prin mini ținutul Transilvaniei, Muzeul Insectelor aflate în imediata apropiere, Casa Memorială Orban Balacz, monumentul său funeral și, în final, aceste porți sunt obiective turistice care pot umple lejer jumătate din zi din timpul turiștilor. Dar cum să le ratezi, când fiecare din ele sunt povești în sine, care încântă, trezește imaginația, îmbogățește bagajul de informații și, în egală măsură, relaxează și înviorează buna dispoziție.
Muzeul porților secuiești de lângă Odorheiu Secuiesc a fost ultimul obiectiv turistic pe care l-am vizitat atunci când am oprit la parc. De mult timp admiratoare a acestor porți monumentale pe care le poți vedea prin toată Transilvania, m-am bucurat să trec pe sub cele 16 porți secuiești pentru a le observa mai bine detaliile. Porțile se întind de-a lungul unei alei formată din felii de lemn bine fixate și pornesc din vârful dealului, de la monumentul funeral al etnografului Orbán Balázs, ducând până aproape de locul de parcare al parcului.
Sunt așada 16 porți de lemn autentice, provenind din localitățile din zonă, încrustate cu diverse motive secuiești, vopsite în culori specifice, iar fiecare poartă are povestea sa. Cele 16 porți sunt:
- Prima poartă este chiar poarta din fața conacului lui Orbán Balázs, din Băile Șeichiului. Ea a fost realizată de meșterul Kovács Benedek și datează din anul 1888.
- Poarta numărul 2 a fost poarta casei cu numărul 86 din Brădești (Fenyéd), un sat preponderent maghiar aflat ladoar 5 km de Odorheiu Secuiesc. Ea a fost creată tot în 1888, de către meșterul local Dávid Mózes; acesta a moștenit pasiunea de a construi porți de la tatăl și bunicul său și a devenit vestit prin porțile realizate prin satele din zonă.
- Poarta numărul 3 este o poartă mai nouă, ridicată chiar la fața locului în 1973, de către membrii Asociației Cioplitorilor din Odorheiu Secuiesc. Coordonatorul acestui proiect a fost Lajos Székely.
- Poarta numărul 4 vine tot din Brădești, a fost poarta casei 116 și este realizarea a trei cioplitori maghiari: Sándor Ferenc, Mihály György și Kováts Péter.
- Poarta numărul 5 vine din satul Satu Mare și a fost realizată de același Dávid Mózes.
- Poarta numărul 6 a fost o poartă din Odorheiu Secuiesc, de pe strada Beclean nr. 2-6. Ea a fost realizată în 1955 de meșterul Lajos Székely, ajutat de fii săi, Bálazs și Lajos.
- Poarta numărul 7 provine tot din Odorheiu Secuiesc, de pe strada Bethlen Gábor nr. 328 și a fost realizată în 1839 de către Kováts Péter.
- Poarta numărul 8 provine de pe strada Tribunalului nr. 18 din Odorheiu Secuiesc și a fost realizată de Kováts Péter în 1853.
- Poarta numărul 9 a fost realizată în 1835 de către Kováts Péter pentru o casă din Târnovița.
- Poarta numărul 10 este originară din Tibod și a fost realizată în 1886 de către Kováts Benedek.
- Poarta numărul 11 a fost realizată de același Kováts Benedek în 1895 pentru o casă din localitatea Cehețel.
- Poarta numărul 12 mai nouă, fiind construită în anul 2000 strict pentru locul în care se află și astăzi de către Pálffy Bela și Kisgörgy Imre.
- Poarta numărul 13 provine tot din Târnovița, fiind construită de către Benedek Imre în 1886.
- Poarta numărul 14 și-a avut locația originară în Odorheiu Secuiesc, Cădișeni și a fost construită în 1944 de către Gergely Károly.
- Poarta numărul 15 a fost construită de Dávid Mózes în 1976 pentru o casă din localitatea Zetea.
- Poarta numărul 16 este bobocel, o poartă recentă ridicată la fața locului în 2018, constructori fiind Felszegi Sándor, Dénes Csaba și Márton Kálmán.
Porțile secuiești pot fi văzute peste tot în Transilvania, în localități în care comunitatea este formată în special din maghiari. Sunt porți deosebite, monumentale, specifice, care atrag atenția și care, întrucâtva, amintesc de cele maramureșene. Aceste porți sunt structuri din lemn de strejar, formate din componente prinse în coadă de rândunică. Cei trei stâlpi de susținere poartă deasupra o grindă frontală, fixată de contrafișe (structuri de lemn în plan vertical și înclinată la un unghi de 45°, folosită pentru a transmite forțe de la o piesă orizontală (grindă) la o piesă verticală, precum stâlpul). Acoperișul format de grindă este completat de multe ori cu un porumbar acoperit cu șindrilă. Poarta dispune de două intrări, poarta mică, pietonală, și poarta mare, pentru vehicole.
Se spune despre porțile secuiești că sunt actele de indentitate ale maghiarilor. Căci spectaculozitatea porții vine din bogăția de inscripții, dantelării și motive sculpate în lemnul acesteia. Inscripțiile fac de cele mai multe ori referire la numele persoanei care locuiește în acea casă, la anul construirii porții sau la numele meșterului care a creat-o. De multe ori, aceste detalii sunt însoțite de versuri sau de un text în care se dau sfaturi, îndrumări, se urează bun venit sau se aduce mulțumire lui Dumnezeu sau familiei. Dantelăriile (multe dintre ele reprezentând împletituri de crengi, frunze și flori) sunt realizate din lemn, după obiceiuri străvechi și cuprind numeroase motive florale sau geometrice, rozeta, crucea, soarele și luna, stelele, frunza, spirala. Nici culorile în care se vopsește poarta nu sunt alese la întâmplare, cele predominante fiind verdele, albastrul, roșul sau galbenul. Verdele apare de cele mai multe ori în partea de jos a porții, simbolizând natura, albastrul apare pe partea superioară a porții, reprezentând cerul, ca și galbenul, care reprezintă soarele, sau ca roșul, simbol al vieții și al iubirii. De remarcat că cea mai întâlnită floare sculptată pe porțile secuiești este laleaua, recunoscută ca fiind unul dintre cele mai vechi motive florale de pe creațiile ungurești sau săsești, ca un simbol național.
.
.
.
.
.
.
Galeria porților secuiești reprezintă un punct de atracție care bucură ochii și înveselește inima. O vizită la Muzeul porților secuiești de lângă Odorheiu Secuiesc poate fi făcută în orice moment al anului, dacă vremea permite acest lucru, mai ales că pentru vizitarea lui nu se percepe taxă. La baza aleii pe care se găsesc porțile, un panou afișează informații despre toate exponatele locului.
Localizare: la ieșirea din Odorheiu Secuiesc spre Praid, pe DN13/E60, lângă parcul Mini Transilvania.
