Drumul nostru spre Borșa ne-a dus și prin satul în care s-a născut George Coșbuc, așa că imediat ce am pătruns în localitate, am decis că este cea mai bună ocazie de a vizita Casa Memorială George Coșbuc, aflată chiar la șosea.
Se vede treaba însă că am decis să facem acest lucru prea de dimineață, căci, deși era ora 9, am găsit casa închisă, aflând repede de pe orarul afișat că mai era o oră până la deschidere. Așa că, după ce am dat un pic rotocol pe lângă casă, aruncând câte o privire prin curte și odihnindu-ne un pic lângă bustul poetului, am plecat cu dezamăgirea că nu am putut vedea această casă, considerată primul muzeu literar din România.
Din fericire, la întoarcere am reușit să prindem acest muzeu încă deschis. Deși mai erau câteva minute până la închidere, domnul ghid a fost amabil și ne-a lăsat să vizităm muzeul, lucru pe care l-am făcut destul de rapid, dar oricum, satisfăcător, căci ne-am putut perinda în linște prin toate încăperile casei.
Casa din satul care acum se numește Coșbuc (inițial, Hordou), din județul Bistrița-Năsăud este casa în care s-a născut cel care avea să devină primul și cel mai cunoscut poet, publicist și traducător român din Ardeal, iar mai târziu membru al Academiei Române – George Coșbuc. Casa este așezată la un colț de stradă, mare parte din curte aflându-se la șosea, iar gărduțul de lemn de înălțime mică oferă posibilitatea de a admira curtea îngrijită, cu diverse elemente care evidențiază faptul că te afli în dreptul unei case memoriale. Accesul în casă nu se face pe ușa de la stradă lângă care se află bustul poetului și pancarta pe care scrie că este vorba de casa în care s-a născut poetul George Coșbuc, ci pe portița de la șosea, prin curtea frumos îngrijită, unde am admirat un alt bust al poetului și un portret de mari dimensiuni, afișat pe un perete al clădirii din față.
Casa Memorială George Coșbuc, restaurată și bine păstrată, este o casă tipic ţărănească, lungă, vopsită în alb, cu acoperiş din şindrilă de lemn şi ferestre mici, prevăzute cu obloane grele de lemn sculptat. Construită după 1840 de tatăl poetului, preotul Sebastian Coșbuc, locuința este formată din mai multe încăperi, șase mai exact, fiecare dintre ele conținând obiecte reprezentative din viața poetului. Oră de închidere fiind, am găsit casa cu obloanele deja trase, lucru ce mi-a amintit imediat de celebrul vers al poetului: Și-am închis ușa la tindă cu zăvorul. Încăperile, un pic întunecate, ne-au permis să vedem obiecte din existența obișnuită a poetului, din perioada copilăriei, dar și din cea de adult, când deja spiritul său creator începuse să se manifeste.
Primele trei încăperi ale casei (tinda, camera de oaspeţi şi camera de școlar a micuțului George) recompun atmosfera copilăriei poetului cu ajutorul unor obiecte deținute de familia preotului Sebastian Coşbuc. Tinda este de fapt o bucătărie, în care se poate zări un bufet, multe blide și ulcele, cuptorul cu tuciul pentru mămăligă, ștergare. Camera de oaspeți, simplă și primitoare, împodobită în stil popular, se remarcă prin piese simple de mobilier: bufetul, masa înconjurată de scaune în mijlocul încăperii, și acoperită de față de masă, o bancă de lemn pe post de canapea, tablouri de familie, perdele tradiționale la ferestre și multe ștergare. Camera de copil a poetului, cea mai drăguță dintre toate, este mică și înghesuită, dar păstrează câteva obiecte vechi, dar atât de frumoase, încât mi-ar fi plăcut să le am și eu acasă: un mic pat de lemn acoperit de cuverturi, pătuțul de bebeluș al poetului și mai ales băncuța școlarului: două bănci micuțe așezate față în față, între ele având o măsuță de lemn.
Celelalte încăperi sunt rezervate unei expoziții cu creația literară a poetului. Aici, în diferite vitrine, pot fi văzute documente, încercări poetice, traduceri, manuscrise, diferite ediții ale operei sale, fotografii, busturi ale poetului. Interesante sunt și obiectele personale ale scriitorului: pelerina, cămașa de in, valiza de voiaj, călimara cu instrumentele de scris, tablouri de familie și alte obiecte.
În curtea casei a fost amenajată într-o șură o expoziție cu obiecte din gospodăriile țărănești din zonă, cu elemente cuprinzând un război de țesut, o bucată dintr-o căruță, un jug, vârtelnița, mai multe covate, lada de zestre, scaune vechi, diferite unelte și instrumente folosite în curte, la animale sau la grădinărit.
Am înțeles că undeva mai în spate se află și o moară-muzeu, așezată pe malul apei care trece prin apropierea casei, Sălăuța, pe care însă noi nu am reușit să o mai vedem și nici nu știu dacă ar putea fi vizitată în orice moment.
De reținut:
-Casa Memorială George Coșbuc este considerată una din cele mai vechi clădiri din zona Năsăudului. Casa a fost ridicată după anii 1840 de către tatăl poetului, preotul Sebastian Coșbuc.
-Acest edificiu este considerat primul muzeu literar din România. Casa a fost transformată în muzeu în 1905, la inițiativa lui Iuliu Moisil.
-În anul 1954 statul român reușește să achiziționeze edificiul de la unul din urmașii familiei Coșbuc și să îl restaureze în forma care este și astăzi.
-George s-a născut în această casă din satul numit pe atunci Hordou, fiind al șaptelea copil din cei 14 câți s-au născut în familie. Copilul a început să citească de la vârsta de 5 ani, iar în clasa a patra avea deja 160 de poezii scrise.
-Poetul a murit la vârsta de doar 51 de ani, în urma unei congestii cerebrale. Moartea sa a fost grăbită de decesul subit al unicului său fiu, Alexandru, care, la doar 19 ani, moare în urma unui accident de mașină. E trist să afli că și în 1915 se murea în accidente de mașină. În cei trei ani pe care i-a supraviețuit morții fiului său, poetul nu și-a mai revenit sufletește.
-Casa Memorială George Coșbuc se află în centrul satului Coșbuc din județul Bistrița-Năsăud, chiar la șosea. Cine trece pe DN 17 nu poate să nu observe pe marginea șoselei acest muzeu literar care-și așteaptă vizitatorii.
-De-a lungul timpului, Casa Memorială George Coșbuc a avut și vizitatori de seamă: regele Mihai, Elena, apoi Zoe Ceușescu, ambasadori ai altor țări, Florin Piersic etc.
-Muzeul este deschis (cel puțin atunci când am fost noi) de miercuri până duminică, între orele 10-18.
-Prețul biletului nu este foarte mare (8 lei/bilet am dat atunci când am fost noi), dar sigur se schimbă de la an la an.
