Hanul Tentea din Săcel este prima locație din Maramureș pe care mi-o amintesc atunci când ne-am îndreptat spre această frumoasă regiune a României, ca să vedem diverse obiective turistice din zonă. L-am numit Poarta Maramureșului, pentru că se află exact la intrarea în acest județ, dar și pentru că în fața hanului se află o frumoasă poartă maramureșeană, pe sub care trec oameni și mașini. Hanul este un minunat loc de popas pentru turiștii care vin de departe, cum veneam și noi, înainte de a pătrunde în lumea plină de farmec a Maramureșului. Aici oprești, te delectezi cu verdele naturii, sorbi o gură din prospețimea aerului de munte, apoi te bucuri de un mic răsfăț în restaurantul hanului și, dacă te simți pregătit, pornești la drum mai departe, simțindu-te mulțumit.
Hanul Tentea se află situat imediat ce ieși din localitatea Romuli, nu departe de comuna Săcel, pe DN 17C, chiar la granița dintre județele Bistrița-Năsăud și Maramureș. Nici nu știam de existența lui, dar, dacă tot ne-a apărut în cale, am oprit la el și bine am făcut, căci astfel ne-am putut bucura de primele simboluri și aspecte tradiționale care formează savoarea de necontestat a Țării Maramureșene.
Așezat pe Dealul Ștefăniței, într-un loc în care, în ziua aceea, verdele naturii își dădea mâna cu amestecul de albastru și gri al cerului, Hanul Tentea din Săcel ne-a atras exact prin această poziționare a sa într-un cadru natural extrem de frumos. Îmi amintesc că exact asta am făcut prima dată după ce am coborât din mașină: am admirat natura. Căci de pe dealul în care ne aflam, la câțiva pași de han, cât de frumos se vedea întreaga Vale a Izei în acea zi de vară, când norii care pe tot parcursul drumului fuseseră pașnici și răzleți, se adunau acum tot mai deciși, vrând să ia cu asalt întreaga vale. Îmi amintesc zarea din ce în ce mai înnorată, dealurile verzi în planul din spate, un lac în care se oglindea cerul, valea toată pregătită să întâmpine răzvrătirea norilor și aerul, un aer cald, curat, de iarbă umedă, pe care l-am sorbit cu mult nesaț.
Hanu Tentea din Săcel este construit după tipar maramureșean, îmbinând o sumedenie de elemente specifice acestei zone. Este ca o carte de vizită pentru tot ce aveam să vedem mai departe pe drum. Hanul, o clădire formată din parter și etaj, construită din lemn vopsit în nuanțe maronii, are în față o terasă generoasă din piatră, pe care sunt înșiruite numeroase mese și bănci de lemn, adăpostite de bătaia soarelui sau a ploii de niște umbrele roșii. Mie mi-a plăcut foarte mult scara formată din câteva trepte de piatră, cu o balustradă din lemn, împletit în model funie, asemănător celui de pe poarta maramureșeană de la șosea.
Intrarea în han se face pe o ușă din lemn sculptat foarte frumoasă; imediat pătrunzi într-un spațiu tradițional, autentic, cu multe elemente rustice. De altfel, chiar acesta este specificul acestui han: folosirea materialelor naturale, a resurselor locale (lemn, piatră, lut etc.), în care elementul predominant este lemnul, îmbogățit cu elemente decorative și simboluri tradiționale. În interior, lemnul este prezent pretutindeni, de la grinzile care decorau tavanul, până la mobilierul de lemn masiv, care pe mine m-a impresionat cel mai mult.
În mijlocul salonului se află trei stâlpi de susținere în formă dreptunghiulară, prevăzuți în partea de jos și de sus cu piatră de cărămidă, iar în partea centrală conținând niște chenare din lemn și sticlă, în care, pe un fundal verde sau albastru, am recunoscut figuri importante din istoria și cultura neamului nostru. Fără să încarce prea mult imaginea de ansamblu a resturantului, pereții erau împodobiți cu tablouri și numeroase obiecte rustice, precum ștergare și mici ulcele sau farfurii din lut, pictate frumos.
După cum am zis, mie mi-au plăcut cel mai mult masa și scaunele, căci, realizate din lemn masiv, erau foarte frumos sculptate cu dantelării formate din romburi și rozete. Erau, de asemenea, foarte grele, căci abia le puteam urni, dar aveau pernuțe și erau confortabile. Pe masă se aflau ștergare, iar un alt element care mi-a plăcut atunci când am fost serviți a fost suportul pentru farfurie, pe care era inscripționată poezia lui Octavian Goga, Graiul pâinii.
Hanul Tentea din Săcel pune la dispoziția turiștilor nu doar restaurant, ci și camere în care poți înnopta. Noi nu am avut însă nevoie de o cameră, am oprit doar ca să mâncăm, apoi să ne continuăm drumul. Locația ne-a încântat, ne-am simțit bine primiți, am fost tratați cum trebuie, așa că scurta noastră oprire la han a fost mulțumitoare.
După cum spuneam, în fața hanului, se află o frumoasă poartă maramureșeană, pe sub care trec în voie mașinile și oamenii. Este poarta de intrare în frumosul Maramureș, care transmite urarea de bun venit celor care pătrund în acest județ. Această urare este, de altfel, înscripționată și pe partea de sus a porții: Bine ați venit în județul Maramureș. Poarta este alcătuită din stâlpi de susținere foarte solizi, ce alcătuiesc trei porți: porțile mici, pietonale, fiecare aflată de o parte și de alta a porții mari, pentru mașini. Deasupra se află un fruntar, prevăzut cu acoperiș învelit în șindrilă. Văzând această construcție, nu este greu să înțelegi de ce poarta maramureșeană reprezintă unul dintre cele mai impresionante şi inedite aspecte ale universului etnografic maramureşean. Simbolistica ei este cea de purificare pe plan fizic sau spiritual, de curățare de toate câte sunt rele și urâte pe această lume pentru a pătrunde într-un spațiu curat și nevinovat, care te transformă și te invită într-o lume de tradiţie, cu obiceiuri şi credinţă. Frumusețea ei constă din bogăția de motive tradiționale inscripționate pe toată lungimea stâlpilor, între care predomină motivul funiei răsucite, simbol al infinitului, al împletirii dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric, dintre viață și moarte, rombul sau rozeta, ce amintește de cultul soarelui.
De reținut:
-Hanul Tentea din Săcel se află în Pasul Șetref, pe marginea șoselei DN 17C, la granița dintre județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, imediat ce ieși din localitatea Romuli, pentru a ajunge în Săcel.
-Hanul pune la dispoziția turiștilor, 13 camere de familie, dotate cu băi proprii, un restaurant cu o capacitate de 80 de locuri, bar, terasă, parcare și WiFi.
-Hanul se află la altitudinea de 826 de metri, într-un cadru natural extrem de frumos și de pitoresc.
-Hanul Tentea din Săcel se află la 40 km față de Mănăstirea Bârsana, 25 de km față de mocănița de la Vișeul de Sus, 30 km până la pârtia de ski Borșa complex și Cascada Cailor și foarte aproape de un traseu turistic ce străbate magistrala de creastă a Munților Rodnei.
-A nu se confunda acest han cu o altă locație ce are denumirea asemănătoare: Hanul Țentea – Pasul Gutâi din Baia Sprie.
-Pe internet, locația apare fie cu denumirea de Hanul Tentea, fie cu cea de Hanul Țentea (pe Google Maps, de exemplu). Cum pe panoul din fața hanului și pe suporturile de farfurii numele hanului era scris cu T, consider versiunea cu T ca fiind cea corectă.
