Pentru că de câteva zile ne aflam prin Transilvania, unde ne-am încântat ochii și sufletul prin tot felul de locuri frumoase, am decis să urcăm pentru o zi spre Maramureș, această minunată zonă a României, cu gândul de a vedea Cimitirul de la Săpânța, Mănăstirea Bârsana, Vișeul de Sus, locuri care dau farmec acestei regiuni. Dar lucrurile nu s-au petrecut așa cum ne-au fost planurile, căci, deși am plecat din Transilvania într-o însorită dimineață de vară, pe parcursul drumului, pe măsură ce ne apropiam de Maramureș, nori năbădăioși se adunau din toate părțile, gata să ia lumea cu asalt. Când am ajuns la Hanul Tentea din Săcel, aflat fix la granița dintre județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, norii luaseră deja în stăpânire cerul și erau pregătiți să toarne.
Într-adevăr, imediat ce am plecat de la han, a început ploaia. O ploaie atât de bogată, încât nu reușeam să mai vedem nimic prin parbrizul copleșit de apă, iar de cele mai multe ori eram nevoiți, ca toți ceilalți călători prin acele locuri, să tragem mașina pe dreapta, așteptând să se mai liniștească căderea ploii. Înaintam greu, prin locuri copleșite de apă. Am trecut prin Vișeul de Sus, acolo unde doream să oprim pentru a vedea mocănița, fără să mai facem popas, căci șoseaua era plină de apele care se adunau de pe străzile laterale, iar satul părea inundat. De Cimitirul de la Săpânța, alt loc pe care ne-ar fi plăcut să îl vedem, nici nu mai putea fi vorba.
Un singur loc am reușit să vedem în acea zi năzuroasă și acela a fost Mănăstirea Bârsana. Ciudat, dar pe măsură ce ne apropiam de Bârsana, ploaia se liniștea, iar cerul s-a îndurat de noi și și-a oprit pe moment spectacolul pluvial, astfel încât am găsit satul liniștit, încă neatins de ploaie și am putut astfel opri să vedem acest lăcaș sfânt care ne-a lăsat o amintire tare frumoasă.
Satul Bârsana și, implicit, mănăstirea sunt așezate într-o zonă montană extrem de frumoasă, în care dealurile domoale, cu pajiști verzi, calme, ne-au creat imediat o stare de liniște, de pace, ca un preambul la ceea ce aveam să vedem odată intrați în spațiul mănăstirii.
De la poarta maramureșeană, simbol al trecerii dintr-o lume agitată și atinsă de cele rele și urâte într-un spațiu curat și nevinovat, care te transformă și te leagă inevitabil de o lume a credinței, cu obiceiuri şi convingeri vechi, pornește o alee care duce până la turnul-clopotniță pe sub care treci, pentru a pătrunde într-un spațiu monahal binecuvântat de liniște, smerenie, pace și spirit duhovnicesc.
Nu întâmplător Mănăstirea Bărsana din județul Maramureș este renumită pentru frumusețea sa. Complexul monahal, cu tot ce cuprinde acesta, este un loc în care simți cum lași în urmă toate nimicurile vieții lumești, pentru a te racorda la o lume a liniștii interioare, a blândeții și a frumuseții spirituale. Plimbându-ne pe aleile din incinta mănăstirii, printre clădirile cu o simbolistică specială, ne-am simțit liniștiți, îmblânziți, atenți la tot ceea ce trebuie să luăm aminte, de parcă mănăstirea însăși ne transmitea o povață, rod al unei înțelepciuni ancestrale. Nici măcar cerul care părea că abia își ține în frâu norii nu mai părea o amenințare, așa că ne-am plimbat îndelung pe aleile mănăstirii și prin clădirile complexului monahal, admirând totul, prețuind și luând aminte.
Ansamblul mănăstiresc cuprinde mai multe clădiri, fiecare cu importanța sa, dar și alte elemente care fac din acest loc un exemplu de frumusețe simplă, nealterată, ce păstrează în ea simbolistica și estetica unor vremuri de demult, transmise prin tradiție și credință. Pe total, acest complex cuprinde obiective precum Biserica în stil maramureșean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreția, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Prăznicarul cu trapeza, Muzeul de icoane și carte veche Gavril de Bârsana, Turnul – clopotniță, Poarta maramureșeană, Monumentul funerar, dar și un loc pentru aprinderea lumânărilor, troițe, un lac peste care este construit un frumos pod din lemn, alei care duc la diferite obiective, străjuite de multe flori colorate. Este un loc curat, îngrijit, pașnic, în care nu te poți simți decât bine.
Mănăstirea Bârsana are un stil arhitectural aparte și formează un spațiu tradițional, autentic, cu multe elemente rustice. De altfel, chiar acesta este specificul acestui loc: folosirea materialelor naturale, a resurselor locale (lemn, piatră, lut), în care elementul predominant este lemnul, îmbogățit cu elemente decorative și simboluri tradiționale.
Toate clădirile din incinta mănăstirii sunt realizate din lemn de stejar și pietre de râu, prin contribuția unor meșteri din localitate, care au asigurat astfel continuitatea artei cioplirii și îmbinării lemnului. Clădirile sunt o îmbinare a acestor două elemente, au acoperișuri din șindrilă și, ca o particularitate mai deosebită, sunt prevăzute cu turnuri înalte, care redă ideea de aspirație spre cer. Construcțiile din spațiul mănăstirii sunt o îmbinare excepțională a simplității artei meșteșugărești, dusă la grad de măiestire, cu simbolistica bogată care trebuie să fie sprecifică oricărui spațiu spiritual.
De altfel, foarte mult timp, biserica de lemn din interiorul Mănăstirii Bârsana a fost considerată cea mai înaltă biserică din Europa. Cu o înălțime de 57 de metri, biserica mănăstirii Bârsana este a doua cea mai înaltă construcţie de lemn din Europa, după mănăstirea Săpânţa Peri (75 de metri), care se află tot în Maramureş.
Ce m-a impresionat foarte mult este faptul că acest complex monahal este relativ tânăr, fiind construit abia după revoluția din 1989. Chiar dacă mănăstirea este consemnată încă din 1390, iar biserica originală a fost construită în secolul al XVIII-lea, tot ce se vede acum la Bârsana este ridicat în zilele noastre, iar datorită priceperii administrării locului, dar și a frumuseții lui, Mănăstirea Bârsana a devenit rapid loc de pelerinaj, de reculegere și de regăsire a liniștii interioare pentru mii de vizitatori veniți de pretutindeni.
Ne-am simțit și noi tare bine în spațiul acestui complex mănăstiresc. Când l-am părăsit, deja ploaia începea și aici. Dar nu știu de ce, căderea aceea de apă curată și binefăcătoare pentru tot verdele ce ne înconjura nu ne-a mai întristat, ci am simțit-o ca pe o binecuvântare.
De reținut:
-Mănăstirea Bârsana este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Bârsana, județul Maramureș, la 20 de km. de Sighetu Marmației, pe DJ186 276.
-Ctitorită de familia voievodală Dragoș, mănăstirea de azi are hramul Soborul Sfinților Apostili, cei 12 apostoli ocortitori fiind sărbătoriți în ziua de 30 iunie.
-În apropiere de complexul mănăstiresc, la doar câțiva km. distanță, pe dealul Jbâr, există biserica de lemn a vechii mănăstiri a Bârsanei. Aceasta este o veche biserică greco-catolică cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și este considerată azi monument istoric, fiind inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO.
-Mănăstirea Bârsana este o mănăstire de maici; spirite întreprinzătoare și harnice, acestea au inițiat și desfășoară constant activități în două ateliere, unul de pictură pe lemn și sticlă și altul de țesătorie.
-Mănăstirea poate fi vizitată în fiecare zi, programul ei fiind între orele 7.00 – 22.00.
-Pe site-ul locației poate fi aflat o interesantă prezentare a existenței pe aceste plaiuri frumoase a ceea ce astăzi numim Mănăstirea Bârsana: manastireabarsana.ro.
