Anul trecut, când am vizitat Mănăstirea Agapia, nu am oprit și la Mănăstirea Văratec, aflată la doar o aruncătură de băț de prima. Tocmai de aceea, când de curând am ajuns iarăși prin acele locuri, am zis să oprim și la această mănăstire, pentru a-i afla istoria și evoluția prin această lume.
Drumul către Târgu Neamț te poartă prin niște sate în care nu am putut să nu observ frumusețea caselor tradiționale. Sate mari, dezvoltate, în care se vede dragostea de viață și respectul pentru muncă, comunitate și evoluție. Deși peste tot satele s-au îmbogățit cu case frumoase, bine îngrijite, ridicate destul de recent, pentru mine atracția principală au rămas casele bătrânești, cu arhitectură tradițională și cu o dantelărie a lemnului specială, care dau acestor construcții vechi un farmec deosebit. Dacă ar fi fost după mine, oricât de mult s-ar fi dezvoltat aceste sate, n-aș fi lăsat să se ridice clădiri fără niciun interes pentru arhitectura locală, aș fi ales să păstrez aspectul tradițional al caselor și l-aș fi impus tuturor celor care au construit recent acolo, astfel încât nimic să nu altereze specificul locului și farmecul tradițional. Ce brand turistic s-ar fi putut forma cu astfel de case și cât ar fi putut ajuta turismul în zonă! Dar asta e altă poveste.
Oprind la Mănăstirea Văratec și pătrunzînd în curtea complexului monahal pe sub turnul-clopotniță, exact acest lucru a fost primul care m-a încântat: să decopăr pe partea laterală a curții case-anexe construite în acel stil tradițional care mă încântase pe parcursul drumului. Acest singur element – respectul pentru arhitectura populară – a fost suficient pentru ca Mănăstirea Văratec să îmi meargă imediat la suflet.
Fiind zi de iarnă, am ezitat inițial dacă este chiar momentul potrivit să vizităm Mănăstirea Văratec. Știind cât de mult mă încântase Mănăstirea Agapia prin curtea și balconașele bogate în flori, mi-a fost teamă că lipsa acestei bogății florale va știrbi ceva din frumusețea mănăstirii pe care urma să o vedem. Dar ziua de decembrie era caldă, cerul senin, soarele prietenos și darnic, iar curtea mănăstirii mi-a lăsat imaginea unei curți verzi, bogate, cu vegetație din belșug, așa cum mi-am dorit să o găsesc. Pretutindeni în calmul zilei de iarnă, am găsit, ca și la Agapia, aceeași liniște, aceeași pace, aceleași grijă și dragoste pentru a face din acel loc sfânt un loc curat și îngrijit.
Ca și Mănăstirea Agapia, și Mănăstirea Văratec este o mănăstire de maici și încă nu îmi este clar care din cele două lăcașuri sfinte este cel mai mare ca număr de maici, pentru că despre amândouă am citit același lucru. Mănăstirea Văratec se află în comuna Agapia, satul Văratec, la doar 12 km. depăratare de Târgu Neamț.
Din câte am citit, două persoane sunt considerate prin eforturile lor întemeietoare ale acestei mănăstiri: schimonahia Olimpiada și duhovnicul Iosif, care au fondat-o în 1785. La început, această mănăstire a fost subordonată Mănăstirii Agapia, dar din 1839 Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă.
Încă de cum am văzut-o, am și găsit similitudini între cele două complexuri monahale, a căror arhitectură de la intrare mi s-a părut identică. Intrarea se face pe latura de est a complexului, pe sub un turn-clopotniță ce are de o parte și de alta a sa clădiri (chiliile) pe două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe șiruri de coloane. Ansamblul monahal de la Văratec cuprinde mai multe obiective ce merită vizitate:
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care datează de la începutul secolului al XIX-lea.
Turnul clopotniță de poartă, ridicat în secolul al XIX-lea.
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, construită în 1844, cu adăugiri în jurul anului 1880
Biserica „Schimbarea la Față”, construită în 1847
Chiliile
Muzeul amenajat între anii 1960-1961
Curtea mănăstirii denotă aceeași îngrijire și disciplină prin care m-a impresionat cu un an în urmă și Mănăstirea Agapia. Totul este atât de curat, de așezat, de migălos rânduit, încât este greu să găsești cusururi. Este ciudat, deși anotimp de iarnă, când vegetația nu este atât de darnică cu noi, curtea de la Mănăstirea Văratec mi-a lăsat impresia de prospețime, de verde, de sănătate, senzație amplificată de o liniște atât de curată, încât simpla plimbare prin spațiul mănăstirii m-a relaxat și m-a deconectat de griji și de gânduri urâte. Alei perfecte, căsuțe plăcute, spații pentru flori pregătite minuțios pentru iarnă, totul dezvăluia prezența mâinilor harnice și ale bucuriei de a lăsa lucrurile bine făcute.
Iar în mijlocul acestui spațiu curat, binefăcător, se ridică albă biserica „Adormirea Maicii Domnului”, simbol al credinței și al unei încărcături spirituale impresionante. Vizitând Mănăstirea Agapia și văzând minunatele picturi ale lui Nicolae Grigorescu care îi împodobesc interiorul, am considerat că, pentru mine, aceea este cea mai frumoasă biserică din țară. Nu am crezut că atât de repede mă va încânta o altă biserică, dar lucrul acesta s-a întâmplat atunci când am pătruns în interiorul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din cadrul Mănăstirii Văratec. Iar aici nu picturile sau icoanele m-au impresionat cel mai mult, ci frumusețea lemnului sculptat, lucrătura sa deosebită, bogăția detaliilor, simbolistica. O biserică minunată, de o frumusețe specială, iar pentru că eram singurii ei vizitatori în acel moment, ne-am rugat în liniștea, pacea și atmosfera pioasă cu care ne-a primit și ne-a binecuvântat. Minunat!
.
Între biserică și turnul clopotniță, în spațiul verde amenajat atât de frumos, se găsesc alte două obiective: o mică fântână vegheată de un înger cu cruce, care marchează locul în care a fost ridicat în 1785 altarul primei biserici și, ceva mai departe, statuia domniței Safta Brâncoveanu, apreciată pentru faptul că a făcut multe donații către diferite biserici, mănăstiri și spitaluri, statuie prevăzută cu două frumoase basoreliefuri pe părțile laterale ale moumentului.
Foarte mult m-a impresionat și muzeul din interiorul spațiului monahal, un muzeu care adăpostește numeroase obiecte de artă bisericească: icoane, cruci, vase liturgice, manuscrise, broderii etc. Spațiul muzeului este aerisit, liniștitor, iar obiectele expuse impresionante. Mie mi-a plăcut în mod deosebit crucea cu trei brațe, realizată din lemn de chiparos.
Este minunat să te plimbi printr-o astfel de mănăstire atât de mult vizitată de turiști veniți din toate colțurile țării într-un moment în care să o găsești aproape goală. Doar alte două grupulețe se mai plimbau prin curtea mănăstirii, iar în biserica de la Mănăstirea Văratec am avut privilegiul de a fi singuri, bucurându-ne din plin de liniște, smerenia și pacea binefăcătoare a locului. Mi-aș dori să revăd această mănăstire, în zi de vară, pentru a mă bucura atunci și de bogăția florală pe care sunt sigură că o voi găsi acolo.
De reținut:
-Mănăstirea Văratec este situată în Văratec, comuna Agapia, la 12 km. depărtare de Târgu Neamț și la 40 km. de Piatra Neamț.
-Ctitorită de schimonahia Olimpiada, ajutată de duhovnicul Iosif, această mănăstire este considerată, ca și Mănăstirea Văratec din apropiere, una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din țară, aici viețuind, se pare, peste 400 de maici.
-Spațiul monahal inspiră și bucură vizitatorul cu lucrul bine rânduit, minuțios așezat, peste care se așază domoale liniștea, pacea, smerenia, făcându-te să te simți într-un spațiu spiritual binecuvântat de Dumnezeu.
-Turismul monahal este bine dezvoltat, mănăstirea oferind spații de cazare celor care doresc să petreacă mai mult timp în zonă. De altfel, de-a lungul timpului, spațiul Mănăstirii Văratec a fost loc de popas și de reculegere pentru multe personalități ale vremii: Dimitrie Bolintineanu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, Gala Galaction. Tot aici, își doarme somnul de veci Veronica Micle, al cărei mormânt se află în apropierea zidului sudic al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.
-Pentru mai multe informații vizitați site-ul manastireavaratic.ro
