Nu aveam deloc în plan în ziua aceea de noiembrie să ajungem să vizităm Prejmerul sau să înoptăm la Pensiunea Diana din Prejmer; planul nostru era să înnoptăm în Brașov, să căutăm un loc de cazare undeva aproape de Centrul Vechi al acestuia și să petrecem ziua rătăcind pe aleile cu caldarâm. Am găsit însă Brașovul plin peste măsură datorită unui festival care avea loc chiar acolo, în Piața Sfatului, așa că după ce am rătăcit ceva timp căutând pe străzile din jurul pieții un loc de parcare, am decis că nu este deloc momentul potrivit să ne cazăm într-un Brașov mult prea aglomerat și am început să căutăm alternative. Cum Prejmerul este doar la o aruncătură de băț de Brașov, mai precis la 12 km distanță, și cum ne doream de mult timp să vizităm Cetatea și Biserica Fortificată din Prejmer, am luat drumul spre această localitate. Decizia noastră a fost una potrivită, căci ne-am bucurat de liniște, de peisaje frumoase și de o cetate demnă de toată admirația.
Acum, după acea experiență, chiar aș recomanda celor care ajung în Brașov și care nu doresc neaparat să înnopteze în oraș, să facă drumul către această frumoasă localitate, să caute cazare liniștită la una din pensiunile din sat și să meargă să cunoască localitatea și mai ales cetatea. Prejmerul chiar merită vizitat.
Ajunși în sat, noi ne-am cazat la prima pensiune care ne-a sărit în ochi, așezată chiar la șosea, pe Strada Mare nr. 869: Pensiunea Diana din Prejmer. Nu se află așadar chiar în vecinătatea cetății, dar nici nu contează, căci distanța de la pensiune până la cetate se poate străbate pe jos, la pas domol, oferindu-ți prilejul de a admira casele frumos înșiruite de-a lungul străzii sau de a lua pulsul localității. Așa am făcut și noi în după-amiaza aceea solară și calmă de sfârșit de noiembrie și a fost foarte plăcut.
Pensiunea Diana din Prejmer este o pensiune de trei margarete, amplasată deci exact pe șoseaua care te duce în sat, venind dinspre Brașov. Un mic spațiu amenajat în fața pensiunii permite parcarea mașinilor celor care fac popas acolo. Pensiunea este compusă din două rânduri de case, așezate de o parte și de alta a curții, în care doritorii găsesc cazare în camere cu câte două sau trei paturi, dotate fiecare cu baie proprie. Sunt camere simple, îngrijite, curate, în care, fără a face mofturi, găsești tot ce ai nevoie pentru a petrece acolo o noapte liniștită, așa cum am făcut noi.
În ziua aceea de noiembrie, zi de sâmbătă, nu știu câți alți oaspeți mai erau în pensiune, eu nu am văzut pe nimeni. Nici nu știu cine administrează exact pensiunea, nici nu am întrebat, nici nu ne-a interesat. Pensiunea nu are recepție, cine dorește cazare sună la un număr de telefon găsit pe internet și rezervă o cameră, cum am făcut noi.
Nouă ne-a plăcut că cel care ne-a întâmpinat a fost un tinerel ușor fâstâcit în misiunea pe care o avea față de noi, dar care până la urmă s-a descurcat de minune. Inițial ne-a dat o cameră la parter, într-una din cele două clădiri, apoi s-a răzgândit și ne-a condus către o altă cameră, la etajul celeilalte clădiri. Își suna permanent mama, cerându-i sfatul și căutând îndrumare. Se vedea că este cunoscător al pensiunii, că nu eram primii musafiri pe care îi primea, dar că nu avea încă puterea deciziei. O mamă iubitoare își ghida subtil copilul pe drumul unei afaceri începută probabil de ea, lăsându-l să primească singur musafirii și să se descurce cu aceștia, ideea ne-a plăcut, așa că stângăciile lui ne-au amuzat și nu ne-au deranjat. Într-un final, am primit camera dorită, precum și toate indicațiile necesare pentru a ne putea descurca prin pensiune, în cazul în care am fi dorit să ieșim la plimbare.
Camera primită era pentru trei persoane, deși noi eram doi, dar mi-a plăcut mai mult ca prima, tocmai pentru că era la etaj și pentru că, de la fereastră, puteam vedea curtea. La parterul acestei clădiri se află o încăpere spațioasă, amenajată pentru a se putea lua acolo masa. Încăperea avea și bucătărie dotată cu tot ce ar fi fost nevoie pentru a găti mâncăruri diverse, pe care însă noi nu am folosit-o. Citisem că se poate lua micul dejun la pensiune, contra cost, dar nu a fost cazul, căci a doua zi am părăsit pensiunea foarte de dimineață, când încă nu se simțea vreo mișcare prin pensiune.
Pensiunea Diana din Prejmer m-a încântat prin curtea cu aspect rustic și care, deși nu foarte mare, avea toate facilitățile. Noi ne-am oprit la pensiune în zi de noimbrie, deși ziua era caldă, timpul în răcire își pusese amprenta pe plantele din curte. Pe timp de vară însă, sunt sigură că acea curte este mult mai atractivă. Pentru mine frumusețea ei nu venea din faptul că avea de toate, de la piscină de vară, până la foișor, grătar, ciubăr, spațiu de joacă pentru copii. Mie mi-au plăcut în mod deosebit toate decorațiunile care ornau aleile, obiectele din piatră, felinarele, suporturile de flori, iazul și mica fântână, sumedenie de mici elemente decorative care aduceau multă savoare locului.
Măcar pentru un popas de o noapte, cum am făcut noi, Pensiunea Diana din Prejemer a fost locul ideal. Știu sigur că, dacă ar fi ca drumurile să ne ducă iarăși prin Prejmer, nu am mai căuta o altă locație, am opri tot aici, căci am găsit liniște, curățenie, căldură, apă caldă, tot ce ne-a trebuit pentru a ne simți bine. De altfel, toate momentele petrecute în acea zi în Prejmer și minunata cetate care m-a încântat atât de mult ne-au lăsat o amintire tare plăcută, mai ales că am avut norocul unei zile calde și luminoase pentru acel sfârșit de noiembrie. În zori, când am părăsit locația, ne-am găsit mașina acoperită cu prima brumă căzută în acea toamnă, semn că timpul vizitelor trecuse. Satul își întindea brațele, tăcut și somnoros, spre o nouă zi și am părăsit localitatea cu imaginea cetății albe pierzându-se ușor, ușor în urma noastră, ca o fluturare delicată de batistă.
Informații actualizate despre pensiune: https://www.facebook.com/pensiuneadianadinprejmer/?locale=ro_RO
