În Țara Făgărașului, undeva între Sibiu și Făgăraș, se află în satul Cârța ruinele singurei abații cisterciene din România. Aici, la Abația de la Cârța, am făcut popas într-o frumoasă zi de toamnă și am admirat zidurile învechite ale unui edificiu cu adevărat impresionant.
Pentru că eram în zona Sibiului și drumul ne-a dus către Porumbacul de Sus, pentru a vizita Povestea Calendarului, am zis să ne continuăm drumul pe Drumul European E68 până în satul apropiat Cârța, despre care citisem că adăpostește această mănăstire cisterciană. Deși pe hartă cele două localități par vecine, distanța de la ele este destul de mare, dar am străbătut-o cu plăcere și nu am regretat, căci acest edificiu chiar merită a fi vizitat.
Abația de la Cârța este o filială a abației din Igriș, subordonată la rândul ei abației Pontigny din Franța. Călugării din Igriș au înființat la Cârța cea mai estică mănăstie cisterciană din Europa, care a avut un rol deosebit în istoria Transilvaniei din perioada medievală. Despre cistercieni aflasem mai multe atunci când am vizitat Cetatea Feldioarei de lângă Brașov. Ordinul cistercian era un ordin monahal catolic desprins din ordinul mai larg al benedictinilor. Cistercienii erau călugări ce trăiau după reguli stricte, hrănindu-se doar cu roadele muncii lor, ducând o viaţă austeră, muncind mult şi limitându-se la o existenţă bazată pe muncă și rugăciune. Călugării cistericeni proveniți de la Abația din Igriș înființează la Cârța această mănăstire impresionantă, importantă și pentru faptul că promoveză prin stilul său arhitectonic primele influențe ale artei gotice.
Actele dovedesc că abația de la Cârța a fost fondată în anul 1202, în timpul regelui Emeric. Un document emis de către Papa Honorius al III-lea menționează existența acestei abații, care va fi dotată cu drepturi și privelegii de către regii maghiari, primind în stăpânire zece așezări, toate aflate pe malul drept al Oltului. Mănăstirea cunoaște vremuri tulburi, suferind grave deteriorări în perioada marii invazii a tătarilor din 1241. Abația a fost desființată în 1474 printr-o decizie a regelui Matei Corvin.
Din vechea mănăstire cisterciană mai pot fi văzute astăzi doar câteva obiective:
- Biserica evanghelică, secolul al XIV-lea, secolul al XIII-lea, transformată în secolul al XV-lea, folosită și în prezent;
- Turla și fațada de vest a bisericii fostei mănăstiri, începutul secolului al XIV-lea – a doua jumătate a secolului al XV-lea;
- Ruinele fostei nave principale, între zidurile căreia a fost amenajat în 1928 un cimitir cu soldații germani căzuți în Primul Război Mondial, alături de care a fost ridicată de către zidarul Rudolf Binder statuia războinicului Roland, simbolul libertății și al justiției.
- Muzeul amenajat în Casa Invățătorului.
Când am ajuns noi în ziua aceea de toamnă, am găsit un loc viu și dinamic, Abația de la Cârța fiind vizitată și de alți turiști. Din câte am citit, pe cât de necunoscut ne este nouă, românilor, acest edificiu, pe atât de vizitat este de către turiști străini, care vin să vadă acest edificiu cu adevărat deosebit, încărcat de istorie. Plimbarea printre zidurile mănăstirii a fost o plăcere, este un loc impresionant, uimitor, mai ales că îl descoperi într-o localitate foarte puțin știută de noi. Ce construcții grandioase făceau înaintașii noștri! Câtă dârzenie se simțea în zidurile trainice, care au rămas în picioare secole de-a rândul, în ciuda dificultăților vremii. Din loc în loc, zidurile păreau arse, negre de la un foc mistuitor. Mi-au plăcut fațada principală, cu vârf în formă de flacără și spațiul circular care fusese cândva o fereastră, dar și turnul-clopotniță alăturat, care cândva era folosit pe post de observație.
Biserica mănăstirii scoate în evidență două elemente tipice stilului gotic: rozeta și portalul (poarta de intrare). În interior, apar pe alocuri și arcurile semi-circulare care susțin bolta. Ca în orice biserică evanghelică, sunt de admirat altarul și orga, ambele de inspirație barocă. Altarul prezintă în partea sa centrală scena crucificării lui Iisus, scenă încadrată de două statui ce îi reprezintă pe Sfinții Petru și Pavel.
.
Drumul către intrarea în biserică trece pe lângă singurul cimitir din România în care își dorm somnul de veci soldați germani căzuți în Primul Război Mondial, în urma luptei de la Porumbacu, vegheați de statuia războinicului Roland, celebrul nobil aflat în slujba lui Carol cel Mare, devenit simbol al libertății și al justiției.
Periplul prin spațiul mănăstirii se încheie cel mai adesea cu vizitarea muzeului amenajat în ceea ce a fost cândva Casa Invățătorului. Aici pot fi admirate diverse elemente specifice populației de sași care populează această zonă și tot de aici poți afla numeroase informații despre Abația de la Cârța și despre cistercieni. Spațiul mănăstirii mai adăpostește o casă veche, Casa Parohială, considerată în prezent cea mai veche casă locuită din Transilvania.
Nu pot să nu fiu impresionată de astfel de locuri fascinante, care scot în evidență măreția unor vremuri tumultoase, agitate, nesigure, dar în care se ridicau astfel de construcții monumentale. Doar privind ruinele acestei abații, zidurile distruse, păstrând ultimele urme a ceea ce a fost odată, nu poți să nu te uimești și să nu te gândești cât de impresionantă era această construcție, atunci când abia fusese ridicată. Îmi place trăinicia unor astfel de locuri temeinic făcute, le iubesc unicitatea și admir puterea lor de a stârni admirație chiar și atunci când sunt degradate de timp și vreme. Istoria ne învață mereu ce înseamnă măreția și grandoarea iscate din ruine, iar Abația de la Cârța este exemplu cel mai potrivit pentru acest lucru.
Program de vizitare: Luni-Duminică: 11:00-20:00
Adresă: satul Cârța, județul Sibiu, str. Principală, nr. 111
Telefon: 0752.055.997
